,,Cum naiba să-i distrag atenția Lariei?Mă urmărește peste tot! Haide!Gândește logic,ai destulă logică!Nu ești tu un detectiv sau așa ceva,dar o poți face!” mă gândeam eu înainte să mă ridic din pat.
-Seriet? mă întrebă Laria.
-Da?
-Poți să-mi ții locul azi,servind clienții?Astă seară trebuie să plec undeva.
-Nu vreau să par băgăcios,dar.....
-Vei afla mai târziu!. îmi tăie ea vorba.
În drum spre liceu trecui pe lângă mine același tip cu bicicleta pe care îl văzusem în dimineața zilei precedente,era cât pe ce să mă lovească.
Jucam jocuri tot mai romantice și riscante.Chiar ne jucasem de-a Romeo și Julieta.Ea era Julieta,ea stătea la balconul liceului,iar eu mă cățăram pe un copac,până lângă ea,unde făceam declarații de dragoste până mă ajuta să urc și eu pe balcon (dura mult,îi plăcea să asculte multe declarații).După 4-5 astfel de jocuri o creangă se rupse sub mine și căzusem .Laria venise cât de repede putuse.
-Seriet,ești bine?
-Chiar minunat,nu mai am durerea aia de spate abominabilă de azi dimineață!
-Nu încerca să pari fericit! spuse aplecându-se peste mine și zâmbind.
-Dar sunt fericit!
-Nu.vei fii fericit!spuse sărutându-mă.
Cam așa decurse ziua aceea,eram așa de fericit încât uitasem complet să găsesc un plan de a-i distrage atenția Lariei.
Ajunși acasă observasem cât de agitată era Nicoleea,se uita prin șifonier și proba diferite haine.
-Ăsta e bun? mă întrebă arătându-mi un sacou.
-Da,dar îți sugerez ceva mai original,dacă tot ieși cu Damian.
-Ce?De unde știi că ies cu el?
-Fi serioasă,e evident!
-Păi și ce ar trebui să fac? spuse așezându-se tristă pe pat.
-Să mergi,desigur,îl cunoasc pe Luciferus.
-Păi?
-Îți sugerez ceva neo-gotic,cu influențe exotice.
-Adică?
-Luciferus e satanist modern,cu alte cuvinte e probabil pasionat de vrăjitorie și arte oculte.Îți sugerez o îmbrăcăminte modernă,asemănătoare cu cea a vrăjitoarelor.
-Ce îmi recomanzi?
-Dacă vrei ceva interesant începe cu pălăria,ai una ascuțită,cu o cataramă,albastru închis?
-Sigur că da,de la Halloween-ul trecut!
-Perfect!
-Atunci mai ia o pelerină,o pereche de mănuși și restul hainelor sunt la alegerea ta!
-Nu știu cum să-ți mulțumesc!
-Să mergi la întâlnire e destul,nu vei fi dezamăgită!
Noaptea cea mare venise.Realizasem că Laria dorea s-o spioneze pe Nicoleea,și să-i distrugă întâlnirea,deoarece nu îl suporta,dintr-un oare-care motiv pe Luciferus.Atunci realizasem că îi pot atrage atenția Lariei printr-o singură metodă : să ies la o întâlnire cu ea.
-Laria?
-Da?
-Vrei să ieșim undeva astăzi?
-Păi....cine va avea grijă de bar?|
-Le spunem că azi e ziua noastră liberă.
-Bine.
Gata,reușisem să-i distrag atenția,se pare că în acea noapte au avut loc două întâlniri.
Așteptasem ca Nicoleea să plece mai întâi,apoi ieșisem eu și Laria,cu o jumătate de oră mai târziu.Atunci însă,mă confruntasem cu altă problemă : unde să mergem?! Trebuia să fie ceva unic!Nu puteam pur și simplu să vizităm canalizarea antică a orașului!,,Oare unde s-au dus Nicoleea și Luciferus?” mă întrebam.
-Unde vom merge? zise Laria punându-și jacheta.În acel moment mi se înfipse un nod în gât.
-Vom....păi....,privisem în depărtare,văzusem releul aflat pe vârful unui deal înalt.Acolo! spusei,arătând cu degetul zona respectivă.
-Acolo?Glumești?!
-Sunt la fel de serios ca Mickey Mouse! strigasem afișând o față nebună.
-Atunci suntem pierduți!Totuși,gaide.
Trecusem prin centrul orașului,foarte luminat plin de turiști,de curând venise un carnaval.În timp ce mergeam îi observasem pe Luciferus și Nicoleea trecând pe acolo.,,La naiba,Laria nu trebuie să-i vadă,va face o criză!” Era cât pe ce să privească într-acolo,dar fusei ,,salvat! de același biciclist,care era cât pe ce să mă lovească iar:
-Ce dracu e cu tine ?! E a doua oară când aproape mă lovești! Dacă te mai prind că faci asta îți voi sparge roțile și te pun să le mănânci!
Am ajuns în cele din urmă la baza dealului,întunecat și acoperit de pădure.Urcând pe cărarea întunecată simțeam un frig ciudat pe șira spinării,curând observasem că Laria dispăruse,mă panicasem.
-Laria ,unde ești?
Dintr-o dată sărise din spatele meu și mă speriase.
-Abia mi-am reparat inima,vrei s-o rupi iar?!
-Doctorii au zis că acum va rezist la orice șoc,voi profita de asta!
-Deja mi-e frică.
-Ai motive să-ți fie! rostise fugind mai în față.
După 20 de minute ajunsem în vârf.Urcasem în vârful releului după ce făcusem o gaură în gard.Partea din vârf era un fel de butoi hexagonal,ne așezasem pe el.Vedeam întregul oraș,toate luminile,în sfârșit persoanele de acolo erau așa de mici pe cât de nesemnificative sunt.Petrecusem cam două ore vorbind,sărutându-ne,glumind,râzând,îmbrățișându-ne,până când ea adormise.Prima întâlnire-misiune fu un succes! O luasem în brațe și coborâsem,o dusem prin oraș,până acasă.O grămadă de idioți se uitau după noi și se întrebau ,,De ce o zână e dusă în brațe de un demon cu (rectificare) coarne”.Ajunsem acasă în scurt timp,o pusem în pat lângă mine și adormisem.Pe la 2 sosise și Nicoleea,se aruncă în pat și zâmbise,se pare că avuse o noapte minunată,dar nu o mai obosisem cu întrebările.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu