Cum a fost aseară? spuesi așezându-mă pe masă și arătându-i privirea mea vicleană Nicoleei.
-Ah! suspină fermecată.
-Wow,Damian chiar te-a vrăjit,mă tem să nu fii folosit magia neagră.
-Ochii lui sunt cea mai frumoasă magie a acestei lumi! rostise visând cu ochii deschiși.
-Atunci cred că a știut să-i folosească. chicotisem.
-Ce păr mătăsos are,rebel și negru.....
-Încerci să mă faci pe mine să mă îndrăgostesc de el,sau ce?
-Ah,scuze,vorbeam cu voce tare? spuse acoperindu-și gura și rușinându-se.
-Nu-i nimic.Cum a decurs întâlnire?
-De unde să încep.
-De la cap la coadă .glumisem.
-Ok,păi.....
-Începe cu începutul.
-Așa să fie! luase un suc și se așeză pe un fotoliu,lumina dimineții mă deranja mai tare decât tipul care era cât pe ce să mă lovească ieri cu bicicleta..Am mers în centrul orașului,eram înconjurată de copiii de la carnaval,eu eram cel mai negru element de pe-acolo.După 15 minute ajunse și el,nu știam la ce să mă aștept:
-Aștepți de mult?
-Nu.
-Îmi pare rău dacă da.
-Nu face nimic.
-Bine atunci! zâmbise.
Fui șocată când mă duse într-un cimitir!Ne așezasem la o măsuță aflată acolo,îmi turnase niște vin roșu,nu știam la ce să mă aștept! Dintr-o dată spuse :
-Nicoleea,mai ți minte ziua în care ne-am cunoscut? Mi se părea o întrebare normală,pe care toți îndrăgostiții ajung să și-o pună,așa că nu ezitasem să răspund.
-Sigur,în ziua în care-i organizasem petrecerea lui Seriet,ai venit să vezi ce face.
-Era o zi normală,din perspectiva mea,nu credeam c-o să mă schimbe așa de mult.În momentul intrasem în local mi se păruse că ești o persoană oarecare,dar atunci când văzusem cât de mult ții la Krampus,asemenea unei mame, în mine a licărit o scânteie de respect,care în curând a aprind focul de paie numi iubire.
-Eu mai întâi m-am îndrăgostit de vocea ta,de ceea ce spuneai,era de nedescris,suna mai bine decât orice discurs scris nopți nedormite la rând.
-Nopți nedormite la rând,asta e ceea ce simt de zile întregi.
-Provoc insomnii?
-În orice întuneric aș merge nu pot adormii,așa că voi aduce lumina.
Pocnind din degete câteva sute de lumânări aflate lângă toate pietrele de mormânt se aprinse spontan,luminând totul,era mai frumos decât cel mai nebun foc de artificii!
După ce am băut un pahar de vin o picătură îmi rămase pe buze,el mi-o șterse cu un șervețel,și apoi mă sărută.După ce ne întoarsem acasă un tip aproape ne lovise cu bicicleta.La plecare m-a îmbrățișat și mi-a șoptit : ,,Am dărâmat tot ce am construit pentru a fii cu tine,îmi construiesc o nouă viață,iar tu ești prima parte din ea!”.
Eram fermecat de această poveste,nici n-o observam pe Laria,care stătea în spatele meu.
-Ce povestiți voi acolo?
-Matematică ne-euclidiană,nu-i așa,Seriet? spuse Nicoleea făcându-mi cu ochiul.
-Da! exclamasem eu înțelegând gestul.
-Serios?Și ce presupune acest tip de matematică?
-Nu avem timp să explicăm.Ceea ce vreau să știu,domnișoaro,e de ce nu e niciun ban în casa de marcat de aseară.N-ați vândut nimic?
-Nu a venit niciun client nou. o mințisem eu.
-Bine,vă cred,așa să fie.
În drum spre liceu eu și Laria discutasem despre seara trecută,chiar mă întrebasem cum reușisem s-o car până acasă.Din nefericire s-a întâmplat să treacă iar idiotul ăla cu bicicleta pe lângă mine,aproape accidentându-mă.
-Gata,asta mi-a ajuns,dacă lucrurile continuă în ritmul ăsta voi face fobie de bicicliști!Mă duc să-l urmăresc!
-Te ajut și eu! spuse Laria.
Fugisem după el 10 minute,apoi intrase într-o mașină,cu tot cu bicicletă și dispăruse.
Ajunși la școală,domnul Luciferus făcea prezența.
-Ah,Krampus,unde-ai fost?
-Am încercat să omor un biciclist!
-Ok,du-te în bancă.
Ce jocuri romantice am făcut cu Laria în ziua aceia?Eu eram Lupul,ea Scufița Roșie,vă las pe voi să vă gândiți la ce-a urmat (în acest caz cred că Bunicuța era Nicoleea și Biciclistul Nenorocit era Vânătorul).
După școală ajusem în local.Domnul Luciferus vorbea cu Nicoleea la o masă.Laria îi observase,era pe cale să intervină,dar eu o prinsem repede și o dusem în cameră fiind dispus să-i explic situația:
-Ce faci,Seriet?!
-Nu te las să le strici iubirea!
-Iubirea?!
-Întocmai!
-Iubirea....dar nu-l vreau pe Luciferus ca rudă!
-Cum poți fi așa egoistă?
-Nu sunt egoistă,mi-e frică să n-o rănească pe Nicoleea!
-O fi el satanist,dar nu e nicidecum un demon!
Plecasem din cameră.Damian stătea singur la o masă,Nicoleea merse până la magazin.
-Krampus,vino aici puțin!
Mă așezasem la masă.
-Vreau să ai grijă de Nicoleea,în caz că eu pățesc ceva! spuse privind în jur,la tipii care stăteau la o altă masă.
-Vei muri azi,sau ce?
-Acum 5 ani am făcut parte dintr-un grup de Sataniști Rebeli,un grup de tipi care au înțeles greșit Satanismul,și au început să facă practice barbare și sacrificii.După ce am ieșit dintre ei și am intrat în grupul Sataniștilor Moderni,liderul lor,Zesias,a jurat să se răzbune pe mine!Până acum nu am fost atacat,se temeau de Sataniștii Moderni.Dar ieri am părăsit și acest grup,pentru a sta cu Nicoleea. Acum ei încearcă să mă anihileze,și să-mi folosească sângele într-un ritual de inițiere.
-Tipi ăștia de la celelate mese lucrează pentru Zesias?
-Da!
-Și cum te vei apăra?
Scoase din buzunar câteva pentagrame satanice.
-Le arunc asemenea Steluțelor Ninja,sunt ascuțite și eficiente.Cea aflată în inima ta e din platină.
-Te pot ajuta!,spusei scoțând securea.
-Bine.
-Apropo,unde e Nicoleea?
-A mers la magazin și.......
Imediat se ridică de pe scaun,ceilalți tipi îl atacase,dar el se apărase,iar eu îi aruncasem pe doi din ei în perete.
-Repede,după Nicoleea!
O căutasem cinci ore,dar nu o găsisem.
-E doar vina ta! strigase Laria către Luciferus.
-Lasă-l,suferă destul! spusei eu.
-Nu,are dreptate,eu sunt vinovat... plânse Luciferus.
La șapte minute după aceia primisem un SMS : ,,Vino și dă-ți sângele de bunăvoie,lângă vechea biserică abandonată,sau îl vom lua cu forța pe cel al femeii tale!”
Luciferus izbiră telefonul de pământ și strigase de durere......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu