Nu aveam cuvinte,Damian era foarte disperat,plângea! Credeam că orice aș spune nu ar fii avut vreun afect,era oricum prea panicat ca să-mi vină o replică inteligentă în minte.După câteva minute de liniște spusem :
-Nu o pute lăsa pe Nicoleea,vom întocmi un plan!
-Vrei să-i păcălim,nu-i așa? spuse Laria.
-Da,Damian,tu vei merge acolo,când vor veni sataniștii ăia nesuferiți îi vom ataca,vom lua un ostatic și îl vom da în schimbul Nicoleei!
-Nu crezi că se așteaptă la asta?
-E foarte probabil,dar nu am altă idee,și până îmi vine una,asta e singura soluție.
-Merită încercat.
După jumătate de oră ajunsesem în locul stabilit,o biserică aproape dărâmată,situată la baza unui deal.În interior era întuneric,abia dacă mai intra lumină prin câteva crăpături.Damian intrase de unul singur,noi așteptam afară,suspansul era foarte greu de suportat.Plănuiam să așteptăm în spatele biserici și să intrăm atunci când nu se așteptau,provocând,opțional,prăbușirea bisericii peste ei.,,Un plan ordinar,dar destul de bun!” îmi spuneam.După foarte puțin timp auzisem sunete ciudate în interior,atunci sparsem zidul cu securea și intrasem.Imaginea era terifiantă,vreo 20 de tipi îmbrăcați în negru îl atacau pe Luciferus.Cu toții aveau căști în urechi,prin care comunicau în șoaptă,așa plănuiau atacurile cu o precizie uimitoare.După ce au și Laria începusem să luptăm lucrurile se mai calmase,atunci un tip cu părul roșu intră în cameră.
-Măi,măi,măi,uite cine e aici!
-Dracul în persoană,Zesias! țipase Damian.
-Mă simt onorat că încă-mi folosești porecla atribuită chiar de tine,Luciferus! zâmbise.
-Ți-am dat-o în momentul în care v-am abandonat!
-Corect,ne-ai abandonat ca un câine!
-Voi nu aveți pic de respect și cultură,sunteți niște anomalii nenorocite!Vă voi ucide pe toți! zbierase.
-În sfârșit te comporți ca acum câțiva ani,plin de ură,Numai că noi avem un atu.Atunci o aduse pe Nicoleea,cum era de așteptat,legată la gură.În momentul în care o văzuse așa,Luciferus înebunise pur și simplu,nu-l mai văzusem așa furios,zbiera ca un demon,era o priveliște înfiorătoare!
-Demon,vreți demon,vreți să fiu ca acum câțiva ani? spuse cu o voce răgușită.
Îi distruse la propriu pe toți ,,sataniștii” care-l înconjurau,lovindu-i cu atâta forță încât îi arunca la câțiva metri depărtare,părea posedat,la propriu.
Toți fugeau cât mai departe de el,Nicoleea încerca să-i spună ceva,dar nu putea.În acel moment luasem un ostatic și am spus:
-Vi-l dau înapoi doar dac-o eliberați pe Nicoleea!
-Poți să faci ce vrei cu tipul ăla,nu-mi pasă! spuse dispărând.Cum a plecat? O mașină intră în zid iar el intrase în ea.,,Cine îi finanțează pe ăștia,corporații multi-miliardare?!”.
Ne întoarsem acasă,cu coada între picioare,nimeni nu îndrăznea să rostească ceva.În acea noapte nu dormisem,petrecusem noaptea pe acoperiș împreună cu Laria.Ce urât arătau stelele!(cred că mi se păreau așa datorită stării mele de spirit).
-Sunt un idiot,nu știu ce să fac,nu am nicio idee,capul mi-e gol.....
-Suntem în aceiași situație,nu e nicio diferență.
Privisem releul aflat în depărtare,îmi depănam amintirile pe care le aveam cu el.
-Oare semnanul câtor telefoane mobile am bruiat când am stat pe releu?
-Foarte multe,cred că nimeni nu a mai putut vorbii la telefon atunci....
Ideea mă lovise ca un fulger ,,Nimeni nu a mai avut semnal dacă releul e bruiat,nici ei n-ar mai putea comunica prin căști dacă semnalul le-ar fii bruiat”.O sărutasem cât de tare putusem.
-Asta pentru ce-a fost?
-Ești super-genială!
Luciferus stătea jos,la o masă,tăcea.Îi explicasem planul,îl ascultă stând întins în continuare cu capul pe masă,era așa de inexpresiv! Când terminasem de pronunțat el mai așteptă două minute și apoi se ridică,tresări,era foarte vesel.
-Genial plan!
-Ai auzit cumva cuvintele cu încetinitorul?! Ți l-am spus acum două minute!
-Discutăm despre asta mai târziu,acum suntem presați de timp.
Fugisem până la releu.
-Din câte am observat vârful releului este făcut dintr-un material nu foarte dur,dar plastic,ne trebuie o sursă de căldură pentru a-l topi.Eu voi lua securea,tu o vei încălzi cu lampa de sudură,și o vom arunca spre releu.
-Crezi că poți s-o arunci așa de sus?
-Dacă mă apropii de el pentru a-l distruge atunci bucățile care vor cădea mă vor lovi.
Luasem o mănușă rezistentă la căldură(Laria o avea în buzunar) și încălzisem securea,lumina cu un galben intens.
-Acum ori niciodată! spusei aruncând securea.Aceasta se îndreptă spre releu ca un meteorit, și întocmai ca un meteorit se lovi de el,provocând o explozie.În oraș se auzeau țipete,lumea era panicată.
-Acum nu vor mai putea comunica! spusei.
-Trebuie să ne mișcăm rapid,vino!
Fugisem repede spre locul de întâlnire stabilit : curtea liceului,acolo urma să aflăm de la Damian unde se află cei care încearcă să ne ucidă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu