Dimineața fu tot una obișnuită,exceptând faptul că Nicoleea părea foarte gânditoare.În momentul când îi spusem ,,Bună dimineața!” ea tresări ca și cum nu m-ar fi văzut niciodată:
-Neața!
-Arăți foarte abătută.
-Iar tu arăți foarte băgăcios....
-Scuze,ai spus ceva?! întrebasem.
-Nu.....
Ziua aceea fu la fel de romantică la școală pentru mine și Laria,jucasem chiar și prinselea pe acoperișul liceului(pierdusem),și de-a-va-ți-ascunsele-a (câștigasem).O iubeam tot mai mult pe Laria,atât de mult că nu puteam sta locului,eram hiperactiv,atât de hiperactiv încât vorbeam prea rapid ca cineva să mă înțeleagă,cu excepția Lariei și a domnului Luciferus:
-Cât e ora? întrebasem un elev.
-Ce?Vorbești prea repede!
-A întrebat cât e ora,spuse domnul Luciferus.E 14:50,poți pleca acasă,continuă el.
-Putem pleca acasă! îl corectă Laria.
-Adevărat,scuză-mi greșeala de gramatică.
Ciudat,cei doi L din viața mea (Laria și Luciferus) își aruncau niște priviri așa tăioase și juvenile unul altuia,mai era puțin și s-ar fii atacat reciproc.,,Oare cine ar câștiga dacă s-ar bate?” mă întrebasem eu.Imediat îmi spusem : ,,Cum poți să te gândești la așa ceva?!”.
Cu puțin noroc nu se întâmplase nimic grav.
Ajunși acasă constatasem că domnul Damian Luciferus era tot acolo,vorbea și glumea cu Nicoleea.În cele din urmă îi șoptise ceva la ureche,Nicoleea se înroșise imediat și spuse:
-Sigur că da!
-Bine, atunci e stabilit! și plecase.
-Ce ți-a spus? o întrebă Laria.
-Cine să-mi spună ce?
-Nu te preface !Știu că plănuiești ceva cu Damian!Fi sigură că voi afla!
-Mult noroc atunci!
După 5 ore de servit clienți plecasem cu toții la coafor.Odată intrat acolo,mă așezasem pe un scaun.
-Cum vrei să te tund ? ,ă întrebă coafeza.
-Vreau să iei cele două șuvițe de pe margine,să le ridici și să le modelezi sub formă de coarne!
-Huh?Dar nu e încă Halloween!
Privisem atunci haina ei roșie cu alb,mănușile albe,pantofii cu vârful curbat și răspunsem :
-Dar nu e încă Crăciunul! Atunci tăcu.
După ce terminasem frizura ieșisem în hol,gata să le șochez pe Laria și Nicoleea.Am rămas praf!
-Scopul meu era să vă șochez pe voi,nu voi pe mine!
-Ne-ai șocat,dar și tu ai reușit!
Laria avea o frizură sub formă de urechi de pisică,Nicoleea era mai puțin șocantă,avea o freză sub formă de coadă de cal,asemănătoare cu cea a războinicilor nordici.
-Se pare că avem gusturi asemănătoare mai mult decât credeam! zâmbise Laria.
-Așa e.
-Și tu ai pățit să primești o întrebare legată de Halloween?
-Da.
-Și ce ai răspuns?
-Că trăiesc Halloween-ul în fiecare zi,că toți din jur poartă măști care le ascund adevărata întruchipare.
-Ce profund,eu am contracarat amintind de Crăciun.
-Amuzant.
Ajunși iar acasă,după ce Laria se duse după lapte,Nicoleea îmi spuse :
-Seriet,mâine voi fii plecată în jurul orei 21,poți să servești tu clienții atunci?
-Desigur,dar va fii greu s-o fac fără să observe ea...
-Știi prea bine de ce,nu-i așa?
-Bănuiesc eu ceva,nu-ți face griji,voi găsi o modalitate.
-Mersi mult!
În acea noapte,în timp ce stăteam în pat cu Laria o întrebasem :
-Laria?
-Da?
-Azi era să sari la bătaie contra domnului Luciferus.De ce?
-Ai observat?
-Desigur!
-Îți voi spune mâine,acum nu am o explicație clară.
-Așa să fie!
-Noapte bună!
-Noapte bună! spusem,sărutându-ne și închizând ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu