Dimineața mă trezisem deshidratat,de la lăcrimat.Ochii îmi erau așa de roșii că abia mai vedeam.,,Să iau iar ochelarii Teashades?Oare de ce am impresia că nu ar trebui să fac asta?Dar am ochii roșii!” În sufletul meu se dădea o luptă între rațiune și instinct.Care câștigase?Cred că niciunul,deoarece alesem să-mi foloseau ochelarii Super Dark,pe care îi purtam de obicei în geantă,atât de negrii că abia puteam vedea prin ei.Simțeam că ochelarii Lariei nu erau un cadou,ci un act de milă,de aceea mă simțeam foarte rău când îi purtam.În momentul trezirii mele Laria nu era în cameră.Odată venit jos,o întrebasem pe Nicoleea:
-Unde e Laria?
-E plecată,a insistat să meargă mai devreme la liceu.
,,Evită cu orice preț să se apropie de mine! Mă urăște!” țipam în interiorul meu.Țipătul meu interior disperat sună ca vocea răgușită a unui mort care zbiară spre viața de apoi.
Ajuns în liceu,în sala de clasă goală o observasem la o bancă ,desena.
-Gata!Psihicul meu cedează!Nu mai suport tăcerea asta!Ce am făcut?Ce crimă infamă și plină de sânge rece am făcut?Aș prefera și să mă înjuri acum decât să mai înghit tăcerea asta!Mă auzi?!
Nici nu mă privea,desena în continuare.
-Hei,sunt o amintire urâtă?Un demon?Nu vreau uitare și nici exorcizare!Uită-te la mine!
-Nu-ți văd ochii,nu văd ce e în sufletul tău,nici sinceritatea din ei,fără aceste caracteristici,nu ești în fața mea,ești doar o înregistrare......
Atunci îmi dădusem jos ochelarii,ochii îmi erau mai roșii decât diamantele sângerii.Atunci ridică privirea și se uită la mine.
-Ce ai pățit?
-Mai făcut să plâng toată noaptea,să îndur chinuri de iad!Cum poți pune o asemenea întrebare?
-Tu plângi?
-Nu sunt o piatră,nici o sticlă de plastic,plâng,și am plâns pentru tine!
-Dar pentru ce,pentru ce mi-ai visat imaginea și ai scufundat-o în lacrimi?
-Pentru că...deoarece..(mi se formă un enorm nod în gât)....te....(nodul devenii un lanț,nu mai puteam rostii nimic).
Mă apropiasem de desenul ei,îl privisem.În tot acest timp desenase un câmp,jumătate din el era însorit,cealaltă jumătate era întunecată,între ele era un pod.Mă aplecasem peste desen,și desenasem un pod peste cele două terenuri,iar râul era udat cu lacrimile mele . Laria înțelese gestul.
Îmi apropiasem fața tot mai aproape de a ei,îi auzeam și simțeam respirația,era rapidă,îi vedeam ochii verzi tremurând.În acel moment răsărise soarele:,,Minunat moment pentru primul sărut!” gândisem eu.Dar ghinionul mă lovise,simțeam cum mă doare capul,cum amețesc,cum tensiunea arterială îmi creștea,cum mi se întunecă vederea,cum cad......Deshidratare combinată cu probleme de inimă,prost amestec!
Mă trezisem pe jos,cu Laria lângă mine.Și atunci încercasem primul sărut,dar sunase clopoțelul,iar colegii noștri de liceu stăteau la ușă pentru a vedea ce se întâmplă.Cu ultimele forțe mă ridicasem în picioare,le aruncasem privirea demonică supremă,combinată cu ochii mei roșii,și așa,cu toții fugiră mâncând pământul.
Toate orele stătusem în bancă,nu mă puteam ridica,din când în când Laria îmi arunca priviri.
În cele din urmă venii ora de română.Domnul profesor ne predase cam 15 minute toată lecția,ușor de memorat de altfel.Mă întrebase:
-Satan,nu vrei să intri în consiliul sataniștilor?
-Ce vreți să spuneți?
-Ești potrivit.În fiecare sâmbătă eu și câțiva colegi ne întâlnim și discutăm norme filozofice.E un club mult râvnit,mulți și-ar da și casa pentru a intra în el.
-Sună promițător,mă simt onorat.
-Dar pentru a face asta trebuie să respecți totuși Legile Satanice pe care momentan le-ai ocolit.
-Enumerați-le.
-Regula de a respecta pe cel în a cărui casă ești și de a fii cât se poate de individualist,poate chiar insociabil și retras dacă e neapărată nevoie.
-Și dacă nu vreau?
-E alegerea ta,eu am ajuns profesor doar pentru a respecta o lege satanică : Împărtășește-ți înțelepciunea celui care ți-o cere!.
-Mă voi gândi la această variantă!
-Ești invitatul meu.
Ora trecu în liniște deplină.Realizam că respectarea deplină a acestei legi însemna să dau iubire celor care merită,și răceală celorlalți.Practic ar fii trebuit să le dau afecțiune Lariei și Nicoleei,dar să nu le las să se apropie prea tare de mine,și să le dau o doză mare de răceală pe deasupra.Dar pe de altă parte era domnul Luciferus,pe care îl respectam atât de mult!Unii ar spune că alegerea e ușoară dar nu e.Știți de ce?În acest dialog se vede:
-Satan,tu ești în stare să devii un satanist minunat,egoismul tău fiind cheia.Când e vorba de a ajuta altă persoană ești ineficient,însă ești așa de extraordinar în a te ajuta pe tine însuți!
-Compliment sau insultă?
-Evident,compliment.
Asta este,pentru cineva ,,normal” alegerea ar fii ușoară,ar alege-o pe Laria,dar în cazul meu,dorința de a-l alege pe Domnul Damian era de asemenea mare,fiind alimentată de egoismul meu (de a ajunge într-un club exclusivist și inteligent).Cred că această dificultate de alegere o făcuse pe Laria tristă,crezând că nu o iubesc destul.După ore ajunsem tot la bar,Laria mi-o luase din nou în față.,,Vai,ce dobitoc enorm sunt!” țipam în interior.Ajuns acolo observasem că și Nicoleea mă privea ciudat.Dar eram prea obosit ca să-mi mai pese,băusem cam 4 litri de apă plată și adormisem,pe aceiași pernă plină de lacrimi uscate.
Trezirea fu inimaginabil de groaznică,mă durea capul,eram amețit. Laria încă dormea.Jos,Nicoleea îmi spuse :
-Ce e cu voi doi?Sunteți niște epave,parcă a murit tot ceea ce iubeați și pentru care trăiați.
-Interesantă expresie,mersi că ai mai făcut o gaură în epava care suntem.spuse Laria,coborând scările.
-Vă simțiți bine?
-Asta e o întrebare retorică?
-Într-un fel.
-Nu,eu singur nu sunt.Șoptisem răgușit.
-Ai spus ceva?
-Da,dar n-are importanță.
Ne sărută iar pe frunte,și noi plecarăm iar spre liceu.Voiam iar s-o motivez pe Laria să-mi vorbească,dar m-am gândit că poate mi-ar spune ceva de genul : ,,Calmează-te cowboy!”.Ajunși în liceu observasem cât de gol e,numai pisica îngrijitoarei(care nu ar fii trebuit să fie acolo)mai dădea târcoale locului.Ajunși în clasă nu ne vorbisem,nici nu ne privisem.În acea zi nu aveam ore cu domnul Luciferus,deci ziua a fost complet obișnuită.
După ore Nicoleea ne spuse : Peste trei zile mergem la coafor,alegeți de pe-acum frizura pe care o vreți.
Aveam obiceiul ca zilnic să fac o plimbare prin oraș după ce veneam de la liceu,și să mănânc ceva.În acea zii însă hotărâsem să rămân în bar și să servesc clienții.
Dintr-o dată intră pe ușă Proscrișii,grupul de rockeri ai școlii.Toți comandă un suc și se așează la o masă.Îi priveam cum discutau înflăcărat,cum uneori mă priveau (acelea erau momentele când le aruncam o privire demonică) și beau suc.La un moment dat,lidera lor,Arni,se ridică și vine spre mine.
-Vrei să intri în grupul nostru?
-Directă întrebare.
-Ăsta e stilul meu.
-Clasic.
-Ar fii o onoare să vii la noi,Satan.
-Nu sunt genul care să prea onoreze cererile.
-Dar ești foarte bun pentru a intra,îndeplinești toate cerințele.
-Parcă ai fii domnul Luciferus.Scuze,dar sunt într-o situație complicată momentan,voi încerca să mă gândesc.
-Sperăm că vei venii la noi.rostise,mergând înapoi la masă și continuând să discute.
După ceva timp,unul din ei aprinse o țigară.Vizibil iritat de faptul că fuma într-un local unde acest lucru e interzis,și mai ales de faptul că e minor,mersem spre el și îl întrebasem:
-Ai 5 ani?
-Ce?! pronunțase privindu-mă cu o privire incultă.
-Nu știi să citești semnul : Interzis fumatului! ?
-Și ce vei face să mă oprești? ,suflându-mi un nor de fum în față și râzând.
Datorită nervilor,furiei extreme,și a faptului că fața lui mă enerva,scoasem din buzunar securea mea și tăiasem cu o viteză foarte mare vârful arzând al țigării,stingând-o astfel.Tipul fu vizibil speriat,ridicându-se imediat de la masă și privindu-mă.
-Dacă te mai prind că fumezi,atunci vei avea un motiv adevărat să fugi!
Întregul grup ieșise din local.Unul din ei spuse : ,,E nebun,imprevizibil,perfect în grup!”.Altul spuse: ,,Da,ca să ne ucidă pe toți!”
În acea zi,la apusul soarelui,stăteam pe internet,citeam un reportaj despre balenele ucigașe! Laria intrase pe ușă.
-De ce-mi faci asta? întrebasem.
-Eu nu-ți fac nimic,cred că te rănești singur.
-Asta e o prostie,nu înțeleg nimic.
După 6 minute(care păreau 20 de ore):
-Știi cum au ajuns acei ochelari Teashades la tine?Acum câteva zile te urmărisem până în subsol,văzusem cât de frustrat ești din cauza mea,mă durea asta!Am văzut că plângeai,că ochii îți erau roșii,așa că hotărâsem să-ți dau un test : Am lăsat ochelarii acolo,dacă nu i-ai fiii luat și ai fii venit în clasă cu ochii roșii atunci ai fii dovedit că nu-ți era rușine de lacrimile tale,de sentimentele tale,de iubirea pe care credeai că o ai față de mine!Dar ai luat ochelarii!Nici nu i-am mai dorit înapoi după aceea! Dar apoi ai venit,înlăcrimat și cu ochii înroșiți la mine,mi-ai arătat că nu-ți e rușine de iubirea față de mine!Te iubisem ca o nebună în acele momente,și te-aș fii sărutat la infinit! Dar,după aceea ți-a fost greu să alegi între grupul lui Luciferus și mine! Asta mă doare!(strigase plângând).Nu știu ce să cred despre tine! IUBIRE,TE URĂSC!
Nu mai rezistam,tot corpul mă durea,leșinasem.Mă trezisem în cameră după două ore,era întuneric,nimeni nu era acolo,mă pusem în cap și adormisem......
luni, 30 septembrie 2013
duminică, 29 septembrie 2013
Teashades & The Axe .Cap 4
Nici nu ajunsem bine în noua ea casă,că a trebuit să mergem la liceu.Eu : haine de metalist.Ea: haine gotice.Arătam bine.Înainte să ieșim pe ușă Nicoleea ne sărută pe frunte și spuse : Să nu ucideți pe nimeni!
Pe parcursul întregului drum nu îmi vorbise:,,Ciudat,a fost așa de vorbăreață ieri!”.Odată ajunși în liceu,remarcasem faptul că toți se uitau la noi.Unii chicoteau,alții zâmbeau.Unul din ei era gata să strige ceva,dar îi aruncasem o privire demonică de-a mea și tăcuse pe loc.În ciuda acestui lucru,îi auzisem pe doi din ei spunând : Ce cuplu ciudat sunt ăștia doi!!.După ce am ajuns la capătul holului,m-am întors cu fața la ei și le-am spus : Muriți cu toții,mediocrități infame!.Vorbele mele păreau să-i surprindă,pun pariu că unii din ei au cercetat un dicționar pentru a afla ce rostisem.
Ajunși în sala de clasă,tocmai făcusem cunoștință cu profesorul de limba română.Încă de mic m-a înțeles foarte bine cu profesorii,îmi petrecea mare parte din tip cu ei,erau singurii cu care vorbeam aceiași limbă.Speram ca și acest profesor să fie printre ei.Îmi plăcea la nebunie cum arăta,cu păr lung,colți de vampir și haine gotice.Începuse să facă prezența,până ajunse la mine și Laria,atunci spuse :
-Rockeri?
-Evident.răspunsem.
La auzul acestor cuvinte,scrise pe tablă : Numele meu e Damian Luciferus.
-Deoarece e prima oră nu vom învăța nimic,dar voi face cunoștință cu doi din voi.Spuse privindu-ne.
-Dar noi nu existăm? strigară indignați restul colegilor.
-Despre voi știu destule,v-am citit dosarele,dar despre ei nu știu nimic.
-Cu alte cuvinte suntem un fel de ceață! exclamasem.
-O negură totală!. spuse el.
Ne petrecusem toată ora discutând despre trupe,concepte filozofice,demonologie etc.
-Știi,eu în copilărie aveam o poreclă : Satan.Pentru un satanist ca mine,acesta e un compliment.Cred că tu meriți să fii acum supranumit Satan!
-Cu alte cuvinte mă investiți la rangul de Satan!
Se ridicase,scoase o pentagramă satanistă din buzunar și mi-o dăduse.
-Te investesc la rangul de Satan,ridică-te.
După câteva secunde de tăcere:
-Parcă voi sataniștii laveyeni nu credeți în existența lui Satan,îl considerați doar un simbol.
-Satan e un simbol al valorilor filozofice sataniste,pe care tu le îndeplinești în cea mai mare parte,meriți această denumire.Păstrează pentagrama,te va ajuta cândva.
Apoi îi spuse Lariei :
-Chiar și cineva ca mine poate aprecia valorile ca frumusețea și a comportamentului tău.Tu vei fii Nimfa.
-Me..mersi.
Privind ceasul spuse:
-Ora s-a terminat,plecați.
Ieșisem afară,plecasem î subsolul liceului pentru puțină liniște și pentru a-mi clarifica mintea.Subsolul era un loc penumbros,rece și pustiu.Observasem un scaun vechi,mă așezasem pe el și mă uitasem la ceas : mai erau 10 minute până ar fii trebuit să sune soneria pentru a ieși din clasă.,,Ce ciudat,am o reputație mult dorită : Un demon întunecat.Dar oare ce crede ea despre asta?Nu știu dacă îi place asta.Cred...că o iubesc,nu știu.SUNT AȘA DE INSENSIBIL!!!!!strigasem încet,ridicându-mă de pe scaun.Idiot.......spusem,lăsând o lacrimă să-mi cadă din ochi.Nu plâng foarte des,doar atunci când consider că o cauză merită să fie udată cu lacrimi.Ochii mi se înroșise,nu puteam să merg la ore cu ochii roșii.Ciudat însă e,că atunci când ieșisem din subsol găsisem lângă ușă ochelarii Teashades,exact la fel ca cei ai Lariei.,,Probabil sunt ai ei,poate îi voi da înapoi,sau îi voi purta pentru a nu mi se vedea ochii roșii.” .Îmi luasem ochelarii,exact pe gustul meu (cu lentile așa de negre încât nu prea puteai vedea prin ei) și intrasem în clasă.De-a lungul întregii zile îmi arunca priviri pe furiș,nu știu dacă era plină de ură sau compasiune.La sfârșitul zilei,în drum spre casă îi dădusem ochelarii,dar refuzase prin gesticulare cu mâna dreaptă,și o luase în față.Luasem autobuzul spre casă,Laria nu mă urmărise și atunci.Ajuns în casă izbucnise o ceartă cu tata: Ce naiba făcusem în timpul ăsta?Cu cine mă văd?De ce lipsesc atât?.Ajunsem să ne jignim:
-Nu îți permit să comentezi la ceea ce fac eu!
-Tu ești copilul meu!
-Știi ceva,aș prefera să nu mai fiu!
Atunci îmi dăduse o palmă.
-Mi-ai distrus copilăria!Ai agresat-o pe mama,mai terorizat,m-ai înjurat!
-Eu ți-am adus bani în casă!
-Nu am avut niciodată nevoie de așa ceva!
-Dar cum dracu să trăiești atunci!
-Aș fii trăit dacă mi-ai fii arătat puțină afecțiune!
-Du-te dracu!Mi-ai distrus viața!
-Ești un nenorocit!M-am săturat să mă acuzați că v-am distrus viața,că sunt motivul pentru care sunteți stresați și vă certați!Tu ți-ai distrus viața de unul singur!
-Atunci pleacă din familia asta!
-Cu mare plăcere,mâine mergem la judecătorie,notar și restul chestiilor.Rup legătura cu familia și îmi schimb numele.
-Bine atunci!spuse scoțându-mă pe ușă.
Plecasem la hotel.
Dimineața,lipsisem de la școală.În timp ce-mi schimbam numele un secretar mi-a întrebat :
-Realizezi că odată ce semnezi astea nu vei mai avea rude,și,în ciuda faptului că vei avea o legătură genetică cu fosta ta familie,nu vei mai fii considerat membru al familiei?
-Realizez,și accept cu mare plăcere. rostisem pe un ton tăios.
-Cum vrei să te numești?
Îmi hotărâsem noul nume cu o zi înainte,voiam să fie inventat de mine,nou.Dar voiam de asemenea ca cineva să aibă un aport la el.......Laria.Noul meu nume a fost creat de mine : Seriet Lereiyd! (Seriet fiind creat prin modificarea numelui eu atribuit de Laria: Seric).Ajunsem la bar abia după liceu.Laria tot nu vorbea cu mine,liniștea ei mă teroriza!
-Unde ai fost?mă întrebă Nicoleea.
I-am explicat complet situația,Laria stătea pe un fotoliu și asculta.
-Și unde vei sta?
-Aici,voi sunteți familia mea.
-Dar cum s-a ajuns aici?
-Încă de mic am fost acuzat ca fiind un motiv de ceartă în familie.Tata a suferit foarte mult de-a lungul timpului,suferința l-a transformat într-o fiară.De asemenea muncește mult pentru a-mi întreține familia.Îl urăsc pentru ce mi-a făcut de-a lungul timpului,dar îmi e și milă de el.Această milă mă făcuse să nu-l reclam la poliție.
-Și mama ta?
-Mama e o victimă în toată povestea asta!
-Dar ce a provocat toate astea?îmi spuse cu milă.,,Eu urăsc mila,nu o accept indiferent de la cine vine!”
-Oh,scuze Nicoleea,dar nu cred că mai pot povesti,mă doare sufletul,acum simt că cineva îmi bagă un pumnal în inimă.
-Te înțeleg,îmi pare rău pentru tine.
Laria plecase din cameră.îmi păruse rău.Curând urcasem și eu sus,adormisem și lăcrimasem incontrolabil toată noaptea.
Pe parcursul întregului drum nu îmi vorbise:,,Ciudat,a fost așa de vorbăreață ieri!”.Odată ajunși în liceu,remarcasem faptul că toți se uitau la noi.Unii chicoteau,alții zâmbeau.Unul din ei era gata să strige ceva,dar îi aruncasem o privire demonică de-a mea și tăcuse pe loc.În ciuda acestui lucru,îi auzisem pe doi din ei spunând : Ce cuplu ciudat sunt ăștia doi!!.După ce am ajuns la capătul holului,m-am întors cu fața la ei și le-am spus : Muriți cu toții,mediocrități infame!.Vorbele mele păreau să-i surprindă,pun pariu că unii din ei au cercetat un dicționar pentru a afla ce rostisem.
Ajunși în sala de clasă,tocmai făcusem cunoștință cu profesorul de limba română.Încă de mic m-a înțeles foarte bine cu profesorii,îmi petrecea mare parte din tip cu ei,erau singurii cu care vorbeam aceiași limbă.Speram ca și acest profesor să fie printre ei.Îmi plăcea la nebunie cum arăta,cu păr lung,colți de vampir și haine gotice.Începuse să facă prezența,până ajunse la mine și Laria,atunci spuse :
-Rockeri?
-Evident.răspunsem.
La auzul acestor cuvinte,scrise pe tablă : Numele meu e Damian Luciferus.
-Deoarece e prima oră nu vom învăța nimic,dar voi face cunoștință cu doi din voi.Spuse privindu-ne.
-Dar noi nu existăm? strigară indignați restul colegilor.
-Despre voi știu destule,v-am citit dosarele,dar despre ei nu știu nimic.
-Cu alte cuvinte suntem un fel de ceață! exclamasem.
-O negură totală!. spuse el.
Ne petrecusem toată ora discutând despre trupe,concepte filozofice,demonologie etc.
-Știi,eu în copilărie aveam o poreclă : Satan.Pentru un satanist ca mine,acesta e un compliment.Cred că tu meriți să fii acum supranumit Satan!
-Cu alte cuvinte mă investiți la rangul de Satan!
Se ridicase,scoase o pentagramă satanistă din buzunar și mi-o dăduse.
-Te investesc la rangul de Satan,ridică-te.
După câteva secunde de tăcere:
-Parcă voi sataniștii laveyeni nu credeți în existența lui Satan,îl considerați doar un simbol.
-Satan e un simbol al valorilor filozofice sataniste,pe care tu le îndeplinești în cea mai mare parte,meriți această denumire.Păstrează pentagrama,te va ajuta cândva.
Apoi îi spuse Lariei :
-Chiar și cineva ca mine poate aprecia valorile ca frumusețea și a comportamentului tău.Tu vei fii Nimfa.
-Me..mersi.
Privind ceasul spuse:
-Ora s-a terminat,plecați.
Ieșisem afară,plecasem î subsolul liceului pentru puțină liniște și pentru a-mi clarifica mintea.Subsolul era un loc penumbros,rece și pustiu.Observasem un scaun vechi,mă așezasem pe el și mă uitasem la ceas : mai erau 10 minute până ar fii trebuit să sune soneria pentru a ieși din clasă.,,Ce ciudat,am o reputație mult dorită : Un demon întunecat.Dar oare ce crede ea despre asta?Nu știu dacă îi place asta.Cred...că o iubesc,nu știu.SUNT AȘA DE INSENSIBIL!!!!!strigasem încet,ridicându-mă de pe scaun.Idiot.......spusem,lăsând o lacrimă să-mi cadă din ochi.Nu plâng foarte des,doar atunci când consider că o cauză merită să fie udată cu lacrimi.Ochii mi se înroșise,nu puteam să merg la ore cu ochii roșii.Ciudat însă e,că atunci când ieșisem din subsol găsisem lângă ușă ochelarii Teashades,exact la fel ca cei ai Lariei.,,Probabil sunt ai ei,poate îi voi da înapoi,sau îi voi purta pentru a nu mi se vedea ochii roșii.” .Îmi luasem ochelarii,exact pe gustul meu (cu lentile așa de negre încât nu prea puteai vedea prin ei) și intrasem în clasă.De-a lungul întregii zile îmi arunca priviri pe furiș,nu știu dacă era plină de ură sau compasiune.La sfârșitul zilei,în drum spre casă îi dădusem ochelarii,dar refuzase prin gesticulare cu mâna dreaptă,și o luase în față.Luasem autobuzul spre casă,Laria nu mă urmărise și atunci.Ajuns în casă izbucnise o ceartă cu tata: Ce naiba făcusem în timpul ăsta?Cu cine mă văd?De ce lipsesc atât?.Ajunsem să ne jignim:
-Nu îți permit să comentezi la ceea ce fac eu!
-Tu ești copilul meu!
-Știi ceva,aș prefera să nu mai fiu!
Atunci îmi dăduse o palmă.
-Mi-ai distrus copilăria!Ai agresat-o pe mama,mai terorizat,m-ai înjurat!
-Eu ți-am adus bani în casă!
-Nu am avut niciodată nevoie de așa ceva!
-Dar cum dracu să trăiești atunci!
-Aș fii trăit dacă mi-ai fii arătat puțină afecțiune!
-Du-te dracu!Mi-ai distrus viața!
-Ești un nenorocit!M-am săturat să mă acuzați că v-am distrus viața,că sunt motivul pentru care sunteți stresați și vă certați!Tu ți-ai distrus viața de unul singur!
-Atunci pleacă din familia asta!
-Cu mare plăcere,mâine mergem la judecătorie,notar și restul chestiilor.Rup legătura cu familia și îmi schimb numele.
-Bine atunci!spuse scoțându-mă pe ușă.
Plecasem la hotel.
Dimineața,lipsisem de la școală.În timp ce-mi schimbam numele un secretar mi-a întrebat :
-Realizezi că odată ce semnezi astea nu vei mai avea rude,și,în ciuda faptului că vei avea o legătură genetică cu fosta ta familie,nu vei mai fii considerat membru al familiei?
-Realizez,și accept cu mare plăcere. rostisem pe un ton tăios.
-Cum vrei să te numești?
Îmi hotărâsem noul nume cu o zi înainte,voiam să fie inventat de mine,nou.Dar voiam de asemenea ca cineva să aibă un aport la el.......Laria.Noul meu nume a fost creat de mine : Seriet Lereiyd! (Seriet fiind creat prin modificarea numelui eu atribuit de Laria: Seric).Ajunsem la bar abia după liceu.Laria tot nu vorbea cu mine,liniștea ei mă teroriza!
-Unde ai fost?mă întrebă Nicoleea.
I-am explicat complet situația,Laria stătea pe un fotoliu și asculta.
-Și unde vei sta?
-Aici,voi sunteți familia mea.
-Dar cum s-a ajuns aici?
-Încă de mic am fost acuzat ca fiind un motiv de ceartă în familie.Tata a suferit foarte mult de-a lungul timpului,suferința l-a transformat într-o fiară.De asemenea muncește mult pentru a-mi întreține familia.Îl urăsc pentru ce mi-a făcut de-a lungul timpului,dar îmi e și milă de el.Această milă mă făcuse să nu-l reclam la poliție.
-Și mama ta?
-Mama e o victimă în toată povestea asta!
-Dar ce a provocat toate astea?îmi spuse cu milă.,,Eu urăsc mila,nu o accept indiferent de la cine vine!”
-Oh,scuze Nicoleea,dar nu cred că mai pot povesti,mă doare sufletul,acum simt că cineva îmi bagă un pumnal în inimă.
-Te înțeleg,îmi pare rău pentru tine.
Laria plecase din cameră.îmi păruse rău.Curând urcasem și eu sus,adormisem și lăcrimasem incontrolabil toată noaptea.
sâmbătă, 28 septembrie 2013
Teashades & The Axe Cap.3
Încă eram în acea noapte lângă Nicoleea și îmi venise ideea să-i pun câteva întrebări.Nu că aș fii fost obsedat,dar Laria mă băgase într-o stare de gândire profundă,din care nu puteam ieșii.
-Oare de ce alege să mă numească Seric? o întrebasem pe ea,în timp ce lustruia niște pahare.
-HOO.....sinceră să fiu nu știu,însă am auzit că multe fete dau numele foștilor iubiți băieților pe care-i plac,deoarece încă nu pot percepe ideea că s-au despărțit. spuse,privind în gol.
-Băieților pe care-i plac? spusem foarte rușinat.
-Da,dar nu-ți face griji,ea nu a mai avut niciun iubit,așa că probabil motivul o fii altul! .,,Deci nu mă place!,oare mă simt ușurat sau întristat?”,gândisem,în timp ce mă uitasem pe telefon.
-Nu-mi place ca lumea să se uite pe telefonul meu! rostisem,încercând să mă prefac iritat.
-Las-o,așa face ea,nu înțelege conceptul de intimitate.Te sfătuiesc să nu te atingi de ea,sau să te apropii!
-De ce?
-E favorita patroanei!
-Cine e patroana?
-Eu. îmi aruncă o privire vicleană,care o făcea să pară vreun demon lacom venit să-mi ia sufletul.
-Du-te la culcare,mâine trebuie să mergi la liceu.!
-Parcă ai fii mama mea! oftasem.
-Sunt mai mult decât atât,sunt patroana ta....
Odată ajuns în camera de sus observasem cât de mare era! Avea aria egală cu cea a barului!Aproape de geam era un pat,unde Laria dormea,parcă ar fii fost o zână dintr-un dintr-un minunat tablou renascentist.Nu îndrăzneam să mă apropii de ea,așa că-mi dădusem jos costumul roșu pentru ocazii speciale(care nu semăna cu un costum obișnuit,era mult mai exotic) și alesesem un pat mai depărtat. Nu puteam pune geană pe geană,mă gândeam doar la ea.Majoritatea îndrăgostiților se gândesc fără să poată dormii la iubitele aflate la mare depărtare,dar ea,ea era așa de aproape de mine......Nu știam dacă ceea ce simt e dragoste,sau pasiunea misterului,dorința înflăcărată de a cunoaște această fire angelică.În cele din urmă adormisem,eram calm,iar somnul fu așa de plăcut....
Dimineața eram în continuare adormit,un somn așa de dulce.Până când auzisem o șoaptă la ureche :
-Life won”t wait for you my friend.No,life won”t wait for you my friend! Apoi se auzi sunetul unei chitare acustice,și cântecul întreg.Cea mai bună trezire posibilă! De n ori mai bună decât cea din ziua precedentă.
-Hei,ieri te-am scăpat de liceu,dar azi trebuie să mergi! Mă ridicasem,era Laria în celălalt capăt al patului,cu o chitară acustică albastră în mână.Nu știam ce să spun (abia mă trezisem,nu îmi venise nici o idee inteligentă) așa că mă mulțumisem să spun:
-Mulțumesc pentru cea mai plăcută trezire a mea din ultimii 15 ani.
-Dacă rămâi aici vei avea parte de așa ceva zilnic! -Atunci nu mai plec de aici decât mort! -Mă bucur să aud asta! După 30 de secunde de liniște:
-Cum adică m-ai salvat de liceu? -Simplu,a fost ușor,dar a durat ceva să sparg cauciucurile tuturor roților!Ploaia însă a fost din noroc! ÎN MINTEA MEA : ,,Oare s-o reclam la poliție?Nu pot face asta,m-au ajutat și găzduit,și pe deasupra simt că sunt o familie minunată!”.
-Dar de ce ai spart cauciucurile?
-Nicoleea era foarte obosită,nu ar fii rezistat valului enorm de clienți care ar fii venit în ziua aceea.Desigur nu anticipasem venirea ta! rostise,acordându-și chitara.
-Și nici tu nu i-ai fii putut servi pe toți.....
-Așa e.Dar astăzi va fii mai greu,vor venii mulți.
-Atunci să ne pregătim. În timp ce ea era la baie eu îmi luasem hainele negre de metalist din piele ecologică și coborâsem jos.Nicoleea era tot la tejghea,mă întâmpină:
-Bună dimineața,în sfârși te-ai trezit.Am aflat că vei fii în aceiași clasă cu Laria, ținând cont de faptul că aveți aceiași vârstă.Și,pentru că liceu e aproape,și afară e însorit,veți merge amândoi la școală.Să ai grijă de ea:
-A găurit cauciucurile a câteva sute de mașini,nu cred că are nevoie de protecție!
-Toate fetele par așa la vârsta ei!Stai puțin,ea a distrus cauciucurile mașinilor?
-Nu știai? ÎN MINTEA MEA: ,,De ce am impresia că am zis ceva greșit?”
-Nu!Laria,hai jos! Laria coborî,cu aceiași ochelari teashades,cu un sacou albastru feminin,niște pantaloni tot albaștrii,o cămașă albă și balerini (evident,albaștrii).:
-Ce e Nicoleea?
-Tu ai sabotat mașinile?
-Da....
-Vorbim despre asta după școală,acum plecați!
După ce ieșisem din bar nu mai vorbise cu mine mult timp,aveam senzația ciudată că mă urăște și că m-ar ciopârți așa cum a făcut cu (rectificare) cauciucurile mașinilor. Odată ajunși în liceu,intrasem în sălile de clasă,făcusem cunoștință cu profesorii(o zi care nici nu merită descrisă) etc.După ore,însă,luasem un autobuz până acasă(care era la 60 km de liceu).Pe tot parcursul drumul îmi venise să mă împușc,mă durea enorm faptul că o supărasem pe Laria.Privind pe geamul autobuzului îmi imaginam cum merge pe stradă,era chinuitor.Mă gândisem chiar : ,,Cine știe cât de tare o ceartă acum Nicoleea!”. Ajuns în stația de autobuz,vizavi de o benzinărie,observasem ceva.....indescriptibil.Dintr-un taxi ieșise Laria,cu chitara și un laptop. Rămasem împietrit,aproape că leșinasem,simțeam cum îmi crește tensiunea arterială. Ieșind din taxi,merse spre mine,până ajunse să fie doar cam 30 de centimetri între noi.
-Laria,ce faci aici?Ne e bine să mă urmărești!
-Prefer să vin aici decât să mă cert cu Nicoleea,e mai simplu să eviți un conflict.
-Dar Nicoleea va fii mai nervoasă dacă află că ai venit aici.
-Am sunat-o,m-a lăsat,se pare că și ea refuză un conflict,și că,în sinea ei nu e supărată.Acum,hai să plecăm! -Unde?Dacă te duc acasă la mine rudele și prietenii mei mă vor ucide!
-Atunci ce ideea ai?
-Îi voi suna pe ai mei și le spun c-am ajuns,dar că stau la un prieten.Vom sta la hotelul ăla! spusei,privind hotelul aflat la 1 km de benzinărie.
-Ok.
Convorbire între mine și tata:
-Salut tată...
-Unde ești,ce faci?
-Nu te îngrijora,am ajuns.
-Chiar?
-Da.
-Bine,să ajungi repede la cină.
-Tată?
-Da?
-Pot sta azi la ALV?
-Chiar acum?
-Da,nu l-am mai văzut de ceva vreme și....
-Ok,du-te.
Eu și Laria:
-Problemă rezolvată,haide.
Ajunși la hotel ne-am cazat la apartamentul 29. Încă miroseam a cireșe (Mersi tată!!!) și hotărâsem să mai fac un duș.După el,mă așezasem în pat și începusem să citesc de pe laptop.Tot miroseam a cireșe.Căutam pe net : Cum scapi de mirosul de cireșe? .Răspunsuri : 0.Oricum,cred că aș fii putut folosii suc de roșii sau lapte.În cameră era un singur pat(Cum e posibil așa ceva?!),dar Laria era plecată.După ce se întoarse în cameră se așeză în pat și începuse să scrie de asemenea pe laptop : Cum te răzbuni pe cineva? .În momentul ăla mi s-a făcut pielea de găină,camera era plină cu obiecte cu care mă putea ucide!Așa că începusem să dialogăm:
-M-ai urmărit doar ca să te răzbuni pe mine?
-Am făcut-o deja,uite ce speriat ești! răse.
-Ai scris asta pe net doar ca să mă sperii?
-A meritat efortul.
-Malefică... După 10 minute de liniște:
-Nu sunt supărată pe tine,doar că nu ar fii trebuit să spui Nicoleei despre asta,ar fii trebui să rămână între noi...
-Parcă tu nu percepeai conceptul de intimitate!
Ba da,dar numai între prieteni.
-Prieteni? Spusei amintindu-mi de versul pe care mi-l cântase azi dimineață : ,,Life won”t wait for you my friend!
-Da,suntem prieteni,nu ți-ai dat seama?
-Acum,da!
Râse ușo.
-Știi cu ce am găurit cauciucurile?
-Uimește-mă!
-Vei fii uimit! rostise,scoțând dintr-o mică valiză o lampă de sudură.
-Rapid și precis,bună alegere!
-E obiectul meu norocos,cu toții purtăm unul,nu-i așa?
-Da,spusei scoțând din buzunar talismanul mau norocos,o secure portabilă din metal,ornamentată cu două tăișuri.
-Wow,poți ucide pe cineva cu asta!
-Să știi că am încercat!
-Dar n-ai reușit.
-Exact,am eșuat mizerabil,lama nu era ascuțită.
-Și,eu,prima oară când am încercat să găuresc cauciucurile am realizat că nu mai aveam gaz în rezervor!
-Dar cum ai reușit să spargi toate roțile?
-Aveam grijă ca posesorii să se streseze,să se grăbească și să nu mă observe.
-Aproape că-mi pare rău de ei...
Am continuat să vorbim,până a apus soarele.În cele din urmă am întrebat-o :
-Cât e ora?
-E 20:04.
-Ar trebui să dormim?
-Nu mi-e somn.
-De asemenea.
-Vino pe balcon,poate vedem ceva despre care să ne gândim.
-Eu mă gândesc deja la ceva.
-Uimește-mă.
-Așteaptă.Scoase o bentiță mă legă la ochi și spuse : Nu pleca până nu vin.
Trecu 252 de secunde(le număram),în tot acest timp nu aveam idee ce voia să facă.Mă gândeam că poate vrea să-mi facă o farsă,să mă lase acolo și să fugă,ideea asta nu-mi prea plăcea.
-Dă-ți jos bentița,spuse ea. Atunci văzusem,în fața mea erau Nicoleea și Laria,ținând în mână un tort de ciocolată!,,La naiba,sunt vegetarian,nu pot mânca tort,dar nu le pot nici refuza!”.
-Și eu sunt vegetariană,zise Laria. Tortul e vegetal.Ea zâmbise așa cum nu mai văzusem pe nimeni să zâmbească,așa de frumos și luminos.
-Eu sunt vegetariană,zise Nicoleea.
-Vă mulțumesc!Bănuiesc că e petrecerea de angajare.
-Așa e.Amândouă am avut un rol în asta.În ciuda faptului că ne certasem azi dimineață,eu și Nicoleea am ajuns la un consens.În timpul în care am fost pleată afară,am sunat-o și am zis să lăsăm supărarea de-o parte,de dragul tău.I-am zis să facă un tort,iar eu de asemenea aveam rolul de a avea grijă să nu adormi și de a te cunoaște mai bine.Aici suntem o mare familie!
,,Eu,un vegetarian rocker să ajung să lucrez într-un bar alături de alte două vegetariene,dintre care una rockeriță,din pură întâmplare.Care erau șansele?
-Acum hai să mâncăm! Nu pot spune decât că tortul a fost extraordinar,Nicoleea e o patisieră grozavă,dacă n-ar avea deja un bar sigur ara avea o patiserie. Nicoleea mai închiriase o cameră,unde să doarmă cu unul din noi.Însă Laria insistase să doarmă în camera mea. Dimineața,ne întoarsem la liceu cu mașina Nicoleei. Dar cum au decurs lucrurile mai departe? Veți afla data viitoare!
-Oare de ce alege să mă numească Seric? o întrebasem pe ea,în timp ce lustruia niște pahare.
-HOO.....sinceră să fiu nu știu,însă am auzit că multe fete dau numele foștilor iubiți băieților pe care-i plac,deoarece încă nu pot percepe ideea că s-au despărțit. spuse,privind în gol.
-Băieților pe care-i plac? spusem foarte rușinat.
-Da,dar nu-ți face griji,ea nu a mai avut niciun iubit,așa că probabil motivul o fii altul! .,,Deci nu mă place!,oare mă simt ușurat sau întristat?”,gândisem,în timp ce mă uitasem pe telefon.
-Nu-mi place ca lumea să se uite pe telefonul meu! rostisem,încercând să mă prefac iritat.
-Las-o,așa face ea,nu înțelege conceptul de intimitate.Te sfătuiesc să nu te atingi de ea,sau să te apropii!
-De ce?
-E favorita patroanei!
-Cine e patroana?
-Eu. îmi aruncă o privire vicleană,care o făcea să pară vreun demon lacom venit să-mi ia sufletul.
-Du-te la culcare,mâine trebuie să mergi la liceu.!
-Parcă ai fii mama mea! oftasem.
-Sunt mai mult decât atât,sunt patroana ta....
Odată ajuns în camera de sus observasem cât de mare era! Avea aria egală cu cea a barului!Aproape de geam era un pat,unde Laria dormea,parcă ar fii fost o zână dintr-un dintr-un minunat tablou renascentist.Nu îndrăzneam să mă apropii de ea,așa că-mi dădusem jos costumul roșu pentru ocazii speciale(care nu semăna cu un costum obișnuit,era mult mai exotic) și alesesem un pat mai depărtat. Nu puteam pune geană pe geană,mă gândeam doar la ea.Majoritatea îndrăgostiților se gândesc fără să poată dormii la iubitele aflate la mare depărtare,dar ea,ea era așa de aproape de mine......Nu știam dacă ceea ce simt e dragoste,sau pasiunea misterului,dorința înflăcărată de a cunoaște această fire angelică.În cele din urmă adormisem,eram calm,iar somnul fu așa de plăcut....
Dimineața eram în continuare adormit,un somn așa de dulce.Până când auzisem o șoaptă la ureche :
-Life won”t wait for you my friend.No,life won”t wait for you my friend! Apoi se auzi sunetul unei chitare acustice,și cântecul întreg.Cea mai bună trezire posibilă! De n ori mai bună decât cea din ziua precedentă.
-Hei,ieri te-am scăpat de liceu,dar azi trebuie să mergi! Mă ridicasem,era Laria în celălalt capăt al patului,cu o chitară acustică albastră în mână.Nu știam ce să spun (abia mă trezisem,nu îmi venise nici o idee inteligentă) așa că mă mulțumisem să spun:
-Mulțumesc pentru cea mai plăcută trezire a mea din ultimii 15 ani.
-Dacă rămâi aici vei avea parte de așa ceva zilnic! -Atunci nu mai plec de aici decât mort! -Mă bucur să aud asta! După 30 de secunde de liniște:
-Cum adică m-ai salvat de liceu? -Simplu,a fost ușor,dar a durat ceva să sparg cauciucurile tuturor roților!Ploaia însă a fost din noroc! ÎN MINTEA MEA : ,,Oare s-o reclam la poliție?Nu pot face asta,m-au ajutat și găzduit,și pe deasupra simt că sunt o familie minunată!”.
-Dar de ce ai spart cauciucurile?
-Nicoleea era foarte obosită,nu ar fii rezistat valului enorm de clienți care ar fii venit în ziua aceea.Desigur nu anticipasem venirea ta! rostise,acordându-și chitara.
-Și nici tu nu i-ai fii putut servi pe toți.....
-Așa e.Dar astăzi va fii mai greu,vor venii mulți.
-Atunci să ne pregătim. În timp ce ea era la baie eu îmi luasem hainele negre de metalist din piele ecologică și coborâsem jos.Nicoleea era tot la tejghea,mă întâmpină:
-Bună dimineața,în sfârși te-ai trezit.Am aflat că vei fii în aceiași clasă cu Laria, ținând cont de faptul că aveți aceiași vârstă.Și,pentru că liceu e aproape,și afară e însorit,veți merge amândoi la școală.Să ai grijă de ea:
-A găurit cauciucurile a câteva sute de mașini,nu cred că are nevoie de protecție!
-Toate fetele par așa la vârsta ei!Stai puțin,ea a distrus cauciucurile mașinilor?
-Nu știai? ÎN MINTEA MEA: ,,De ce am impresia că am zis ceva greșit?”
-Nu!Laria,hai jos! Laria coborî,cu aceiași ochelari teashades,cu un sacou albastru feminin,niște pantaloni tot albaștrii,o cămașă albă și balerini (evident,albaștrii).:
-Ce e Nicoleea?
-Tu ai sabotat mașinile?
-Da....
-Vorbim despre asta după școală,acum plecați!
După ce ieșisem din bar nu mai vorbise cu mine mult timp,aveam senzația ciudată că mă urăște și că m-ar ciopârți așa cum a făcut cu (rectificare) cauciucurile mașinilor. Odată ajunși în liceu,intrasem în sălile de clasă,făcusem cunoștință cu profesorii(o zi care nici nu merită descrisă) etc.După ore,însă,luasem un autobuz până acasă(care era la 60 km de liceu).Pe tot parcursul drumul îmi venise să mă împușc,mă durea enorm faptul că o supărasem pe Laria.Privind pe geamul autobuzului îmi imaginam cum merge pe stradă,era chinuitor.Mă gândisem chiar : ,,Cine știe cât de tare o ceartă acum Nicoleea!”. Ajuns în stația de autobuz,vizavi de o benzinărie,observasem ceva.....indescriptibil.Dintr-un taxi ieșise Laria,cu chitara și un laptop. Rămasem împietrit,aproape că leșinasem,simțeam cum îmi crește tensiunea arterială. Ieșind din taxi,merse spre mine,până ajunse să fie doar cam 30 de centimetri între noi.
-Laria,ce faci aici?Ne e bine să mă urmărești!
-Prefer să vin aici decât să mă cert cu Nicoleea,e mai simplu să eviți un conflict.
-Dar Nicoleea va fii mai nervoasă dacă află că ai venit aici.
-Am sunat-o,m-a lăsat,se pare că și ea refuză un conflict,și că,în sinea ei nu e supărată.Acum,hai să plecăm! -Unde?Dacă te duc acasă la mine rudele și prietenii mei mă vor ucide!
-Atunci ce ideea ai?
-Îi voi suna pe ai mei și le spun c-am ajuns,dar că stau la un prieten.Vom sta la hotelul ăla! spusei,privind hotelul aflat la 1 km de benzinărie.
-Ok.
Convorbire între mine și tata:
-Salut tată...
-Unde ești,ce faci?
-Nu te îngrijora,am ajuns.
-Chiar?
-Da.
-Bine,să ajungi repede la cină.
-Tată?
-Da?
-Pot sta azi la ALV?
-Chiar acum?
-Da,nu l-am mai văzut de ceva vreme și....
-Ok,du-te.
Eu și Laria:
-Problemă rezolvată,haide.
Ajunși la hotel ne-am cazat la apartamentul 29. Încă miroseam a cireșe (Mersi tată!!!) și hotărâsem să mai fac un duș.După el,mă așezasem în pat și începusem să citesc de pe laptop.Tot miroseam a cireșe.Căutam pe net : Cum scapi de mirosul de cireșe? .Răspunsuri : 0.Oricum,cred că aș fii putut folosii suc de roșii sau lapte.În cameră era un singur pat(Cum e posibil așa ceva?!),dar Laria era plecată.După ce se întoarse în cameră se așeză în pat și începuse să scrie de asemenea pe laptop : Cum te răzbuni pe cineva? .În momentul ăla mi s-a făcut pielea de găină,camera era plină cu obiecte cu care mă putea ucide!Așa că începusem să dialogăm:
-M-ai urmărit doar ca să te răzbuni pe mine?
-Am făcut-o deja,uite ce speriat ești! răse.
-Ai scris asta pe net doar ca să mă sperii?
-A meritat efortul.
-Malefică... După 10 minute de liniște:
-Nu sunt supărată pe tine,doar că nu ar fii trebuit să spui Nicoleei despre asta,ar fii trebui să rămână între noi...
-Parcă tu nu percepeai conceptul de intimitate!
Ba da,dar numai între prieteni.
-Prieteni? Spusei amintindu-mi de versul pe care mi-l cântase azi dimineață : ,,Life won”t wait for you my friend!
-Da,suntem prieteni,nu ți-ai dat seama?
-Acum,da!
Râse ușo.
-Știi cu ce am găurit cauciucurile?
-Uimește-mă!
-Vei fii uimit! rostise,scoțând dintr-o mică valiză o lampă de sudură.
-Rapid și precis,bună alegere!
-E obiectul meu norocos,cu toții purtăm unul,nu-i așa?
-Da,spusei scoțând din buzunar talismanul mau norocos,o secure portabilă din metal,ornamentată cu două tăișuri.
-Wow,poți ucide pe cineva cu asta!
-Să știi că am încercat!
-Dar n-ai reușit.
-Exact,am eșuat mizerabil,lama nu era ascuțită.
-Și,eu,prima oară când am încercat să găuresc cauciucurile am realizat că nu mai aveam gaz în rezervor!
-Dar cum ai reușit să spargi toate roțile?
-Aveam grijă ca posesorii să se streseze,să se grăbească și să nu mă observe.
-Aproape că-mi pare rău de ei...
Am continuat să vorbim,până a apus soarele.În cele din urmă am întrebat-o :
-Cât e ora?
-E 20:04.
-Ar trebui să dormim?
-Nu mi-e somn.
-De asemenea.
-Vino pe balcon,poate vedem ceva despre care să ne gândim.
-Eu mă gândesc deja la ceva.
-Uimește-mă.
-Așteaptă.Scoase o bentiță mă legă la ochi și spuse : Nu pleca până nu vin.
Trecu 252 de secunde(le număram),în tot acest timp nu aveam idee ce voia să facă.Mă gândeam că poate vrea să-mi facă o farsă,să mă lase acolo și să fugă,ideea asta nu-mi prea plăcea.
-Dă-ți jos bentița,spuse ea. Atunci văzusem,în fața mea erau Nicoleea și Laria,ținând în mână un tort de ciocolată!,,La naiba,sunt vegetarian,nu pot mânca tort,dar nu le pot nici refuza!”.
-Și eu sunt vegetariană,zise Laria. Tortul e vegetal.Ea zâmbise așa cum nu mai văzusem pe nimeni să zâmbească,așa de frumos și luminos.
-Eu sunt vegetariană,zise Nicoleea.
-Vă mulțumesc!Bănuiesc că e petrecerea de angajare.
-Așa e.Amândouă am avut un rol în asta.În ciuda faptului că ne certasem azi dimineață,eu și Nicoleea am ajuns la un consens.În timpul în care am fost pleată afară,am sunat-o și am zis să lăsăm supărarea de-o parte,de dragul tău.I-am zis să facă un tort,iar eu de asemenea aveam rolul de a avea grijă să nu adormi și de a te cunoaște mai bine.Aici suntem o mare familie!
,,Eu,un vegetarian rocker să ajung să lucrez într-un bar alături de alte două vegetariene,dintre care una rockeriță,din pură întâmplare.Care erau șansele?
-Acum hai să mâncăm! Nu pot spune decât că tortul a fost extraordinar,Nicoleea e o patisieră grozavă,dacă n-ar avea deja un bar sigur ara avea o patiserie. Nicoleea mai închiriase o cameră,unde să doarmă cu unul din noi.Însă Laria insistase să doarmă în camera mea. Dimineața,ne întoarsem la liceu cu mașina Nicoleei. Dar cum au decurs lucrurile mai departe? Veți afla data viitoare!
vineri, 27 septembrie 2013
Teashades & The Axe.Cap 2
Dar cum a ajuns o nimfă ca ea să cunoască un Krampus ca mine?Asta e o întrebare mai grea ca : ,,De ce a trecut găina strada?””.Păi,nu pot mulțumi decât liceului pentru asta,moluștelor terestre și apei minerale cu 132 de mg calciu pe litru.Sunteți nedumeriți?Cam așa s-a întâmplat:
Dormeam,afară e întuneric,în cameră e liniște.Apoi simt că cineva aruncă otravă acidă pe mine.Îmi dau jos pătura,era tata care a aruncat o găleată cu ceai peste mine:
-Trezirea, e prima zi de liceu!
-Nu, e ora 4 dimineața!!!!!!!!! spuseși uitându-mă la ceasul de pe noptieră.
-Ce e asta?
-Ceai de cireșe!.Mi-a durat 2 ore să-l pregătesc!
-Ca să-l arunci pe mine?!
-Întocmai!spuse râzând.
-Ai al naibii de mult timp liber!
-Încerc să profit de el.
-O.K,mă ridic.
Făcusem un duș,mă parfumasem,dar nu aveam ce face,miroseam a cireșe.Pe deasupra trebuia să îmi îmbrac și costumul roșu.Cu alte cuvinte eram o cireașă ambulantă.Ah,părinți indolenți!!Nu puteau să arunce cu ceai de cireșe în mine în altă zi?De ce azi? Am ajuns la liceu,era ora 5:50,mai erau câteva ore până la intrarea în noul an liceal.Nu aveam ce face,așa că mă plimbasem ca disperatul câteva ore pe străzi,încercând să descifrez misterele existenței și să aflu un răspuns concret la o întrebare : Ce căuta un melc cu cochilia semnată cocoțat pe peretele unei case? Ciudată chestie.Mă apropiasem de el și îl analizasem din toate părțile,în special semnătura.Curând observasem să mi se pare cunoscută.Scria Savoriet,un cuvânt foarte cunoscut de mine.,,UNDE NAIBA AM MAI AUZIT ASTA?”.Imediat îmi amintisem,îmi întoarsem capul 180 de grade și observasem un mic bar,elegant și plăcut.Era ora 6:21,barul era deschis.,,Mai stau aici ceva vreme”.Intrasem în bar.Acolo erau măsuțe din sticlă,scaune din mahon și de pereți erau lipite vitrine cu plante și flori exotice,foarte colorate.La tejghea stătea o femeie de blondă,nu părea să aibă mai mult de 25 de ani,citea o revistă și fuma.Mă apropiasem de ea.Părea oarecum surprinsă să mă vadă,era foarte devreme și ea părea foarte obosită,la început nici nu-mi observă prezență.Probabil că mă credea vreun mafiot venit să ia taxă de protecție.Se uitase la mine,iar eu îi spusem cu o privire curioasă :
-Cum te numești?o întrebasem calm și prietenos.
-Nicoleea.spuse foarte obosită.
-Bine,Nicoleea,de când n-ai mai dormit?
-De două zile.
-Două zile?Asta e foarte mult,se pare că amândoi suntem într-o situație neplăcută.
-Aha.....spuse căscând gura foarte tare.
-Vrei să-ți țin locul?
-Ce? ,întrebarea mea părea să o amuze.E adevărat,nu-i un lucru isteț să lași pe cineva necunoscut să conducă barul pentru care tu ai depus atâta efort.
-Da,tu du-te și dormi....
-Nu..... După 2 minute în care ne-am privit în ochi i-am spus.
-Am nevoie de bani pentru a-mi cumpăra o chitara electrică,m-aș putea angaja aici.
Ideea păre să-i surâdă,scoase de sub tejghea un contract și un pix.Din greșeală însă scoase alt contract,și o foaie cu o mică mâzgălitură.În cele din urmă scoase un contract nou,îl completasem,dar pixul nu funcționa,așa că mâzgălisem pe o foaie până începuse să scrie.Așa deci!Contractul e al altei persoane care s-a angajat aici,dar nu i-a mers pixul.Dar oare cine?Unde e oare?.Atenția mea însă era îndreptată spre contractul meu.După ce terminasem,îi spusem Nicoleei :
-Mergi și dormi,am eu grijă de local.
Trecuse cam două ore,nimeni nu intrase,se apropia ora deschiderii liceului.Să o trezesc pe Nicoleea pentru a-mi lua locul?Nu puteam,îmi era prea milă de ea,trebuia,prin urmare să rămân.Nu-mi păsa prea tare să ajung la liceu,știam că ceremonia de început de an nu va fii decât un discurs,cunoașterea profesorilor și plecatul înapoi acasă.Cu alte cuvinte,nu aveam mai nimic de pierdut.
Era ora 12,nimeni nu intrase încă,cu excepția unor domni,care plecase repede.,,Ciudat,știu că adolescenților le plac barurile,de ce n-a intrat niciun elev?”
Era ora 15,începusem să mă plictisesc,așa că începusem să scriu pe internet.Dintr-o dată afară începu să plouă torențial,și să cadă grindină,aproape că-mi era milă de cei aflați afară.
Era ora 20,afară începea să se facă întuneric,ploaia trecu.Dintr-o dată,în timp ce stăteam pe un fotoliu auzisem sunete de pași.Era Nicoleea.
-Ce bun a fost somnul!,spuse întinzându-se.Eu o privisem zâmbind,dar nu auzisem foarte bine (aveam căștile în urechi și ascultam metal,așa că e posibil să fii spus altceva). Se așezase la tejghea,nici nu se sinchisise prea repede să se uite în casa de marcat,știa că dacă am rămas în local nu sunt un hoț.A fost surprinsă să găsească în casa de marcat de șapte ori mai mulți bani decât lăsase ( moșii care venise în bar au cumpărat mult coniac,au plecat împiedicându-se,dar nu mi-au lăsat nici un bacșiș!). Peste câteva momente îmi amintisem de celălalt contract pe care-l avea.O întrebasem:
-Celălalt contract pe care-l ai e al altui angajat?(întrebare cât se poate de evidentă)
-Da și nu.(răspuns cât se poate de neașteptat). Imediat intră pe ușă o fată,adolescentă ca mine,cu un păr portocaliu-blond,cu un tricou cu Ozzy Osbourne,ochelari teashades negri,ghete negre și o pereche de blugi albi.Mă apropiasem de tejghea și spusem :
-Fac cinste!
-Nu e nevoie,ea e rudă cu mine,primește sucuri gratis.spuse Nicoleea.
-Rudă?.spusei eu ușor stânjenit de situație.
-Verișoară de gradul al doilea.
-Serios?
-Da,ea e angajată de asemenea,se ocupă cu publicitatea.E foarte originală,dar trebuie să fii deștept pentru a-ți da seama de ce mesaj vrea să transmită prin mijloacele ei neobișnuire de publicitate!.Mă simțeam inteligent în momentul ăla.Probabil ea e cea care a scris numele barului pe cochilia melcului.Oricum,ea nu era de față ,stătea pe un fotoliu......și se uita pe telefonul meu!
-Hei,îmi încalci dreptul la intimitate uitându-te pe telefonul meu! Nici nu mă auzea,avea căștile MELE în urechi.După 5 minute se ridică și veni spre tejghea. Nicoleea spuse :
-Laria,el e noul nostru angajat.
-Cum te numești? ,desigur,îi răspunsem.
-Ok,nu mai trebuie să te îngrijorezi pentru că ai lipsit de la liceu,au apărut inconveniente și elevii n-au mai ajuns la școală.
-Ce tip de inconveniente?
-Cauciucuri sparte la mașini și ploaie.
-Asta e noroc pentru mine,ghinion pentru ei.
Se apropiase de gâtul meu și spuse
-Miroși a cireșe,
-Da,un eveniment ciudat! Imediat îmi atrase atenția tricoul ei cu Ozzy,sper să nu fii crezut că mă uitam la sânii ei,deoarece m-ar fii durut ideea că mă crede un pervers(în ciuda faptului că în mod normal nu mă interesează părerile altora). În schimb ea oftase:
-HM... luă două sticle de apă identice din frigider și spuse:
-Una din aceste sticle are mai multe minerale,cealaltă mai puține,pe care-o algei?
-Pe cea cu mai puține.
Tăcu timp de două minute și spuse:
-Pot să te numesc Seric?
-Îmh.....da...
-Ok,noapte bună,spuse plecând în camera de deasupra barului.Rămasem ușor confuz,dar fui întrerupt de o voce:
Niicoleea spuse:
-Dacă vrei poți dormi și tu sus,avem foarte mult loc.Era târziu,toate autobuzele spre casă erau oprite,așa că nu mai aveam altă variantă.Așa că-mi sunasem familia și le spusem de asta. Așa am cunoscut-o pe Laria,nici nu puteam visa ceea ce avea să ni se întâmple.....
-Trezirea, e prima zi de liceu!
-Nu, e ora 4 dimineața!!!!!!!!! spuseși uitându-mă la ceasul de pe noptieră.
-Ce e asta?
-Ceai de cireșe!.Mi-a durat 2 ore să-l pregătesc!
-Ca să-l arunci pe mine?!
-Întocmai!spuse râzând.
-Ai al naibii de mult timp liber!
-Încerc să profit de el.
-O.K,mă ridic.
Făcusem un duș,mă parfumasem,dar nu aveam ce face,miroseam a cireșe.Pe deasupra trebuia să îmi îmbrac și costumul roșu.Cu alte cuvinte eram o cireașă ambulantă.Ah,părinți indolenți!!Nu puteau să arunce cu ceai de cireșe în mine în altă zi?De ce azi? Am ajuns la liceu,era ora 5:50,mai erau câteva ore până la intrarea în noul an liceal.Nu aveam ce face,așa că mă plimbasem ca disperatul câteva ore pe străzi,încercând să descifrez misterele existenței și să aflu un răspuns concret la o întrebare : Ce căuta un melc cu cochilia semnată cocoțat pe peretele unei case? Ciudată chestie.Mă apropiasem de el și îl analizasem din toate părțile,în special semnătura.Curând observasem să mi se pare cunoscută.Scria Savoriet,un cuvânt foarte cunoscut de mine.,,UNDE NAIBA AM MAI AUZIT ASTA?”.Imediat îmi amintisem,îmi întoarsem capul 180 de grade și observasem un mic bar,elegant și plăcut.Era ora 6:21,barul era deschis.,,Mai stau aici ceva vreme”.Intrasem în bar.Acolo erau măsuțe din sticlă,scaune din mahon și de pereți erau lipite vitrine cu plante și flori exotice,foarte colorate.La tejghea stătea o femeie de blondă,nu părea să aibă mai mult de 25 de ani,citea o revistă și fuma.Mă apropiasem de ea.Părea oarecum surprinsă să mă vadă,era foarte devreme și ea părea foarte obosită,la început nici nu-mi observă prezență.Probabil că mă credea vreun mafiot venit să ia taxă de protecție.Se uitase la mine,iar eu îi spusem cu o privire curioasă :
-Cum te numești?o întrebasem calm și prietenos.
-Nicoleea.spuse foarte obosită.
-Bine,Nicoleea,de când n-ai mai dormit?
-De două zile.
-Două zile?Asta e foarte mult,se pare că amândoi suntem într-o situație neplăcută.
-Aha.....spuse căscând gura foarte tare.
-Vrei să-ți țin locul?
-Ce? ,întrebarea mea părea să o amuze.E adevărat,nu-i un lucru isteț să lași pe cineva necunoscut să conducă barul pentru care tu ai depus atâta efort.
-Da,tu du-te și dormi....
-Nu..... După 2 minute în care ne-am privit în ochi i-am spus.
-Am nevoie de bani pentru a-mi cumpăra o chitara electrică,m-aș putea angaja aici.
Ideea păre să-i surâdă,scoase de sub tejghea un contract și un pix.Din greșeală însă scoase alt contract,și o foaie cu o mică mâzgălitură.În cele din urmă scoase un contract nou,îl completasem,dar pixul nu funcționa,așa că mâzgălisem pe o foaie până începuse să scrie.Așa deci!Contractul e al altei persoane care s-a angajat aici,dar nu i-a mers pixul.Dar oare cine?Unde e oare?.Atenția mea însă era îndreptată spre contractul meu.După ce terminasem,îi spusem Nicoleei :
-Mergi și dormi,am eu grijă de local.
Trecuse cam două ore,nimeni nu intrase,se apropia ora deschiderii liceului.Să o trezesc pe Nicoleea pentru a-mi lua locul?Nu puteam,îmi era prea milă de ea,trebuia,prin urmare să rămân.Nu-mi păsa prea tare să ajung la liceu,știam că ceremonia de început de an nu va fii decât un discurs,cunoașterea profesorilor și plecatul înapoi acasă.Cu alte cuvinte,nu aveam mai nimic de pierdut.
Era ora 12,nimeni nu intrase încă,cu excepția unor domni,care plecase repede.,,Ciudat,știu că adolescenților le plac barurile,de ce n-a intrat niciun elev?”
Era ora 15,începusem să mă plictisesc,așa că începusem să scriu pe internet.Dintr-o dată afară începu să plouă torențial,și să cadă grindină,aproape că-mi era milă de cei aflați afară.
Era ora 20,afară începea să se facă întuneric,ploaia trecu.Dintr-o dată,în timp ce stăteam pe un fotoliu auzisem sunete de pași.Era Nicoleea.
-Ce bun a fost somnul!,spuse întinzându-se.Eu o privisem zâmbind,dar nu auzisem foarte bine (aveam căștile în urechi și ascultam metal,așa că e posibil să fii spus altceva). Se așezase la tejghea,nici nu se sinchisise prea repede să se uite în casa de marcat,știa că dacă am rămas în local nu sunt un hoț.A fost surprinsă să găsească în casa de marcat de șapte ori mai mulți bani decât lăsase ( moșii care venise în bar au cumpărat mult coniac,au plecat împiedicându-se,dar nu mi-au lăsat nici un bacșiș!). Peste câteva momente îmi amintisem de celălalt contract pe care-l avea.O întrebasem:
-Celălalt contract pe care-l ai e al altui angajat?(întrebare cât se poate de evidentă)
-Da și nu.(răspuns cât se poate de neașteptat). Imediat intră pe ușă o fată,adolescentă ca mine,cu un păr portocaliu-blond,cu un tricou cu Ozzy Osbourne,ochelari teashades negri,ghete negre și o pereche de blugi albi.Mă apropiasem de tejghea și spusem :
-Fac cinste!
-Nu e nevoie,ea e rudă cu mine,primește sucuri gratis.spuse Nicoleea.
-Rudă?.spusei eu ușor stânjenit de situație.
-Verișoară de gradul al doilea.
-Serios?
-Da,ea e angajată de asemenea,se ocupă cu publicitatea.E foarte originală,dar trebuie să fii deștept pentru a-ți da seama de ce mesaj vrea să transmită prin mijloacele ei neobișnuire de publicitate!.Mă simțeam inteligent în momentul ăla.Probabil ea e cea care a scris numele barului pe cochilia melcului.Oricum,ea nu era de față ,stătea pe un fotoliu......și se uita pe telefonul meu!
-Hei,îmi încalci dreptul la intimitate uitându-te pe telefonul meu! Nici nu mă auzea,avea căștile MELE în urechi.După 5 minute se ridică și veni spre tejghea. Nicoleea spuse :
-Laria,el e noul nostru angajat.
-Cum te numești? ,desigur,îi răspunsem.
-Ok,nu mai trebuie să te îngrijorezi pentru că ai lipsit de la liceu,au apărut inconveniente și elevii n-au mai ajuns la școală.
-Ce tip de inconveniente?
-Cauciucuri sparte la mașini și ploaie.
-Asta e noroc pentru mine,ghinion pentru ei.
Se apropiase de gâtul meu și spuse
-Miroși a cireșe,
-Da,un eveniment ciudat! Imediat îmi atrase atenția tricoul ei cu Ozzy,sper să nu fii crezut că mă uitam la sânii ei,deoarece m-ar fii durut ideea că mă crede un pervers(în ciuda faptului că în mod normal nu mă interesează părerile altora). În schimb ea oftase:
-HM... luă două sticle de apă identice din frigider și spuse:
-Una din aceste sticle are mai multe minerale,cealaltă mai puține,pe care-o algei?
-Pe cea cu mai puține.
Tăcu timp de două minute și spuse:
-Pot să te numesc Seric?
-Îmh.....da...
-Ok,noapte bună,spuse plecând în camera de deasupra barului.Rămasem ușor confuz,dar fui întrerupt de o voce:
Niicoleea spuse:
-Dacă vrei poți dormi și tu sus,avem foarte mult loc.Era târziu,toate autobuzele spre casă erau oprite,așa că nu mai aveam altă variantă.Așa că-mi sunasem familia și le spusem de asta. Așa am cunoscut-o pe Laria,nici nu puteam visa ceea ce avea să ni se întâmple.....
joi, 26 septembrie 2013
Teashades & The Axe.Cap 1
-Ce cald e aici,umbra arțarului ăsta nu ne protejează de soare! îmi spuse cu un ton agresiv,care pentru mine suna ca metalul contorsionat al unui submarin rusesc care se rupe.
-Ce naiba se vede în zare?spusei eu,încercând să destind atmosfera,destul de încinsa,ținând cont ca era ora 13 și luna Iulie.
-Nu știu,norul ala seamănă cu un elefant cu un snow-board.!spuse dându-și jos ochelarii teashades.
-Mie mi se pare ca e un dragon.rostisem după o expertiză de câteva secunde.
-Ție toți norii ți se par dragoni! ma cicălise ea.
-Pai dacă toți arată ca dragonii! exprimându-mi părerea asupra acestor grupări albe de vapori de apă care iau mereu forme de dragoni.
-Ce imaginație săraca ai! șoptise distrugându-mi starea de meditație filozofica în care intrasem (e ciudat sa ai astfel de stări în astfel de momente).
-Imaginație săracă?Am scris 3 romane! îmi exprimam eu talentul literar.
-Dar nu l-ai terminat pe nici unul.....îmi spuse ea ințepându-mă cu o privire cruda.
-Știu,pentru că sunt......
-Ca Da Vinci,te plictisești rapid.îmi luase ea vorba din gura.
-De ce trebuie sa ma torturezi în felul asta?am spus eu râzând în interior.
-Pentru ca sunt iubita ta,asta îmi da multe drepturi! zâmbise cu ochii închiși.
-Drepturi adevărate sunt doar cele scrise in Consitutie!!!!
-Constituția Boliviei? mă ironiza.
-Constituția țarii perfecte numită.....
-Adică (rectificare) Constituția țarii care nu exista.
-Vai ce fierbinte e aici!.Se ridică,privind spre dealurile din depărtare.Hai sa mergem acolo!continua ea.
-Acolo?Ce motiv câtuși de puțin logic am avea să facem asta? spusei privind spre văile din calea noastră.
-Habar n-am,dar mă plictisesc.Si pe de-asupra simt nevoia de a face asta.
-No hai! spuseși,încercând să imit un accent ardelenesc(nu reușisem de loc).
Știam că ar dura câteva ore sa ajungem acolo,și ca e posibil sa apună soarele înainte de asta,dar și eu simțeam dorința de a merge cu ea(probabil că mă molipsisem de aceasta idee).
Urcând și coborând pantele (ea era surprinzător de agila,poate chiar mai buna ca mine,ținînd cont ca mergea în balerini și eu în ghete ) ajunsesem într-o vale dreaptă.Odata ajuns acolo,scăpat din acea agitație ciudata a coborârii,realizasem că uitasem un lucru foarte important : Să-i dau un semn,o dovadă ca nu sunt doar un călător lângă care merge,ci că sunt mai mult decât atât,trebuia sa-i dau și eu o dovada de atenție.Tot drumul uitasem să o țin de mana.Oare remarca asta?Oare ăsta e motivul pentru care mi-a vorbit tot drumul?La naiba!Nu sunt obsedat,dar simt că devin paranoic.O iubesc,nu pot să-i fac una ca asta.Sufeream,ce-i drept,de paranoia iubirii,eram super-concentrat asupra celor mai mici detalii,genul de paranoie care te face să nu poți gândii la nimic altceva,numai sa te gândești doar la persoana iubita și sa nu poți dormi.Asa ca ii întinse încet mâna,fără să observe.În acel moment și ea îmi prinse mana,tot fără a mă privii.
-Iartă-mi lipsa de iubire..... Rostisem amândoi în același timp!E oare posibil?Oare ne-am gândit la același lucru,la faptul că nu ne ținusem de mână toată ziua?E oare posibil?Ce e asta,telepatie?
Am avut mereu mâinile reci,erau mereu cea mai rece parte a corpului meu,mereu înghețate.Dar acum erau calde,și inima mea ( care în mod normal bătea mult mai încet decât la o persoana normala) era acum mai rapida decât a unui șoarece,vibra ca un motor de la o mașină de curse.Simțeam o căldură interioara,un foc liniștitor care ardea în pieptul meu și care se cuibărea în gatul meu.
,,Ce mirifica e" rostisem eu,privind-o cu aceeași privire confuză cu care ea mă privea.......
Știam că ar dura câteva ore sa ajungem acolo,și ca e posibil sa apună soarele înainte de asta,dar și eu simțeam dorința de a merge cu ea(probabil că mă molipsisem de aceasta idee).
Urcând și coborând pantele (ea era surprinzător de agila,poate chiar mai buna ca mine,ținînd cont ca mergea în balerini și eu în ghete ) ajunsesem într-o vale dreaptă.Odata ajuns acolo,scăpat din acea agitație ciudata a coborârii,realizasem că uitasem un lucru foarte important : Să-i dau un semn,o dovadă ca nu sunt doar un călător lângă care merge,ci că sunt mai mult decât atât,trebuia sa-i dau și eu o dovada de atenție.Tot drumul uitasem să o țin de mana.Oare remarca asta?Oare ăsta e motivul pentru care mi-a vorbit tot drumul?La naiba!Nu sunt obsedat,dar simt că devin paranoic.O iubesc,nu pot să-i fac una ca asta.Sufeream,ce-i drept,de paranoia iubirii,eram super-concentrat asupra celor mai mici detalii,genul de paranoie care te face să nu poți gândii la nimic altceva,numai sa te gândești doar la persoana iubita și sa nu poți dormi.Asa ca ii întinse încet mâna,fără să observe.În acel moment și ea îmi prinse mana,tot fără a mă privii.
-Iartă-mi lipsa de iubire..... Rostisem amândoi în același timp!E oare posibil?Oare ne-am gândit la același lucru,la faptul că nu ne ținusem de mână toată ziua?E oare posibil?Ce e asta,telepatie?
Am avut mereu mâinile reci,erau mereu cea mai rece parte a corpului meu,mereu înghețate.Dar acum erau calde,și inima mea ( care în mod normal bătea mult mai încet decât la o persoana normala) era acum mai rapida decât a unui șoarece,vibra ca un motor de la o mașină de curse.Simțeam o căldură interioara,un foc liniștitor care ardea în pieptul meu și care se cuibărea în gatul meu.
,,Ce mirifica e" rostisem eu,privind-o cu aceeași privire confuză cu care ea mă privea.......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)