Dimineața mă trezisem deshidratat,de la lăcrimat.Ochii îmi erau așa de roșii că abia mai vedeam.,,Să iau iar ochelarii Teashades?Oare de ce am impresia că nu ar trebui să fac asta?Dar am ochii roșii!” În sufletul meu se dădea o luptă între rațiune și instinct.Care câștigase?Cred că niciunul,deoarece alesem să-mi foloseau ochelarii Super Dark,pe care îi purtam de obicei în geantă,atât de negrii că abia puteam vedea prin ei.Simțeam că ochelarii Lariei nu erau un cadou,ci un act de milă,de aceea mă simțeam foarte rău când îi purtam.În momentul trezirii mele Laria nu era în cameră.Odată venit jos,o întrebasem pe Nicoleea:
-Unde e Laria?
-E plecată,a insistat să meargă mai devreme la liceu.
,,Evită cu orice preț să se apropie de mine! Mă urăște!” țipam în interiorul meu.Țipătul meu interior disperat sună ca vocea răgușită a unui mort care zbiară spre viața de apoi.
Ajuns în liceu,în sala de clasă goală o observasem la o bancă ,desena.
-Gata!Psihicul meu cedează!Nu mai suport tăcerea asta!Ce am făcut?Ce crimă infamă și plină de sânge rece am făcut?Aș prefera și să mă înjuri acum decât să mai înghit tăcerea asta!Mă auzi?!
Nici nu mă privea,desena în continuare.
-Hei,sunt o amintire urâtă?Un demon?Nu vreau uitare și nici exorcizare!Uită-te la mine!
-Nu-ți văd ochii,nu văd ce e în sufletul tău,nici sinceritatea din ei,fără aceste caracteristici,nu ești în fața mea,ești doar o înregistrare......
Atunci îmi dădusem jos ochelarii,ochii îmi erau mai roșii decât diamantele sângerii.Atunci ridică privirea și se uită la mine.
-Ce ai pățit?
-Mai făcut să plâng toată noaptea,să îndur chinuri de iad!Cum poți pune o asemenea întrebare?
-Tu plângi?
-Nu sunt o piatră,nici o sticlă de plastic,plâng,și am plâns pentru tine!
-Dar pentru ce,pentru ce mi-ai visat imaginea și ai scufundat-o în lacrimi?
-Pentru că...deoarece..(mi se formă un enorm nod în gât)....te....(nodul devenii un lanț,nu mai puteam rostii nimic).
Mă apropiasem de desenul ei,îl privisem.În tot acest timp desenase un câmp,jumătate din el era însorit,cealaltă jumătate era întunecată,între ele era un pod.Mă aplecasem peste desen,și desenasem un pod peste cele două terenuri,iar râul era udat cu lacrimile mele . Laria înțelese gestul.
Îmi apropiasem fața tot mai aproape de a ei,îi auzeam și simțeam respirația,era rapidă,îi vedeam ochii verzi tremurând.În acel moment răsărise soarele:,,Minunat moment pentru primul sărut!” gândisem eu.Dar ghinionul mă lovise,simțeam cum mă doare capul,cum amețesc,cum tensiunea arterială îmi creștea,cum mi se întunecă vederea,cum cad......Deshidratare combinată cu probleme de inimă,prost amestec!
Mă trezisem pe jos,cu Laria lângă mine.Și atunci încercasem primul sărut,dar sunase clopoțelul,iar colegii noștri de liceu stăteau la ușă pentru a vedea ce se întâmplă.Cu ultimele forțe mă ridicasem în picioare,le aruncasem privirea demonică supremă,combinată cu ochii mei roșii,și așa,cu toții fugiră mâncând pământul.
Toate orele stătusem în bancă,nu mă puteam ridica,din când în când Laria îmi arunca priviri.
În cele din urmă venii ora de română.Domnul profesor ne predase cam 15 minute toată lecția,ușor de memorat de altfel.Mă întrebase:
-Satan,nu vrei să intri în consiliul sataniștilor?
-Ce vreți să spuneți?
-Ești potrivit.În fiecare sâmbătă eu și câțiva colegi ne întâlnim și discutăm norme filozofice.E un club mult râvnit,mulți și-ar da și casa pentru a intra în el.
-Sună promițător,mă simt onorat.
-Dar pentru a face asta trebuie să respecți totuși Legile Satanice pe care momentan le-ai ocolit.
-Enumerați-le.
-Regula de a respecta pe cel în a cărui casă ești și de a fii cât se poate de individualist,poate chiar insociabil și retras dacă e neapărată nevoie.
-Și dacă nu vreau?
-E alegerea ta,eu am ajuns profesor doar pentru a respecta o lege satanică : Împărtășește-ți înțelepciunea celui care ți-o cere!.
-Mă voi gândi la această variantă!
-Ești invitatul meu.
Ora trecu în liniște deplină.Realizam că respectarea deplină a acestei legi însemna să dau iubire celor care merită,și răceală celorlalți.Practic ar fii trebuit să le dau afecțiune Lariei și Nicoleei,dar să nu le las să se apropie prea tare de mine,și să le dau o doză mare de răceală pe deasupra.Dar pe de altă parte era domnul Luciferus,pe care îl respectam atât de mult!Unii ar spune că alegerea e ușoară dar nu e.Știți de ce?În acest dialog se vede:
-Satan,tu ești în stare să devii un satanist minunat,egoismul tău fiind cheia.Când e vorba de a ajuta altă persoană ești ineficient,însă ești așa de extraordinar în a te ajuta pe tine însuți!
-Compliment sau insultă?
-Evident,compliment.
Asta este,pentru cineva ,,normal” alegerea ar fii ușoară,ar alege-o pe Laria,dar în cazul meu,dorința de a-l alege pe Domnul Damian era de asemenea mare,fiind alimentată de egoismul meu (de a ajunge într-un club exclusivist și inteligent).Cred că această dificultate de alegere o făcuse pe Laria tristă,crezând că nu o iubesc destul.După ore ajunsem tot la bar,Laria mi-o luase din nou în față.,,Vai,ce dobitoc enorm sunt!” țipam în interior.Ajuns acolo observasem că și Nicoleea mă privea ciudat.Dar eram prea obosit ca să-mi mai pese,băusem cam 4 litri de apă plată și adormisem,pe aceiași pernă plină de lacrimi uscate.
Trezirea fu inimaginabil de groaznică,mă durea capul,eram amețit. Laria încă dormea.Jos,Nicoleea îmi spuse :
-Ce e cu voi doi?Sunteți niște epave,parcă a murit tot ceea ce iubeați și pentru care trăiați.
-Interesantă expresie,mersi că ai mai făcut o gaură în epava care suntem.spuse Laria,coborând scările.
-Vă simțiți bine?
-Asta e o întrebare retorică?
-Într-un fel.
-Nu,eu singur nu sunt.Șoptisem răgușit.
-Ai spus ceva?
-Da,dar n-are importanță.
Ne sărută iar pe frunte,și noi plecarăm iar spre liceu.Voiam iar s-o motivez pe Laria să-mi vorbească,dar m-am gândit că poate mi-ar spune ceva de genul : ,,Calmează-te cowboy!”.Ajunși în liceu observasem cât de gol e,numai pisica îngrijitoarei(care nu ar fii trebuit să fie acolo)mai dădea târcoale locului.Ajunși în clasă nu ne vorbisem,nici nu ne privisem.În acea zi nu aveam ore cu domnul Luciferus,deci ziua a fost complet obișnuită.
După ore Nicoleea ne spuse : Peste trei zile mergem la coafor,alegeți de pe-acum frizura pe care o vreți.
Aveam obiceiul ca zilnic să fac o plimbare prin oraș după ce veneam de la liceu,și să mănânc ceva.În acea zii însă hotărâsem să rămân în bar și să servesc clienții.
Dintr-o dată intră pe ușă Proscrișii,grupul de rockeri ai școlii.Toți comandă un suc și se așează la o masă.Îi priveam cum discutau înflăcărat,cum uneori mă priveau (acelea erau momentele când le aruncam o privire demonică) și beau suc.La un moment dat,lidera lor,Arni,se ridică și vine spre mine.
-Vrei să intri în grupul nostru?
-Directă întrebare.
-Ăsta e stilul meu.
-Clasic.
-Ar fii o onoare să vii la noi,Satan.
-Nu sunt genul care să prea onoreze cererile.
-Dar ești foarte bun pentru a intra,îndeplinești toate cerințele.
-Parcă ai fii domnul Luciferus.Scuze,dar sunt într-o situație complicată momentan,voi încerca să mă gândesc.
-Sperăm că vei venii la noi.rostise,mergând înapoi la masă și continuând să discute.
După ceva timp,unul din ei aprinse o țigară.Vizibil iritat de faptul că fuma într-un local unde acest lucru e interzis,și mai ales de faptul că e minor,mersem spre el și îl întrebasem:
-Ai 5 ani?
-Ce?! pronunțase privindu-mă cu o privire incultă.
-Nu știi să citești semnul : Interzis fumatului! ?
-Și ce vei face să mă oprești? ,suflându-mi un nor de fum în față și râzând.
Datorită nervilor,furiei extreme,și a faptului că fața lui mă enerva,scoasem din buzunar securea mea și tăiasem cu o viteză foarte mare vârful arzând al țigării,stingând-o astfel.Tipul fu vizibil speriat,ridicându-se imediat de la masă și privindu-mă.
-Dacă te mai prind că fumezi,atunci vei avea un motiv adevărat să fugi!
Întregul grup ieșise din local.Unul din ei spuse : ,,E nebun,imprevizibil,perfect în grup!”.Altul spuse: ,,Da,ca să ne ucidă pe toți!”
În acea zi,la apusul soarelui,stăteam pe internet,citeam un reportaj despre balenele ucigașe! Laria intrase pe ușă.
-De ce-mi faci asta? întrebasem.
-Eu nu-ți fac nimic,cred că te rănești singur.
-Asta e o prostie,nu înțeleg nimic.
După 6 minute(care păreau 20 de ore):
-Știi cum au ajuns acei ochelari Teashades la tine?Acum câteva zile te urmărisem până în subsol,văzusem cât de frustrat ești din cauza mea,mă durea asta!Am văzut că plângeai,că ochii îți erau roșii,așa că hotărâsem să-ți dau un test : Am lăsat ochelarii acolo,dacă nu i-ai fiii luat și ai fii venit în clasă cu ochii roșii atunci ai fii dovedit că nu-ți era rușine de lacrimile tale,de sentimentele tale,de iubirea pe care credeai că o ai față de mine!Dar ai luat ochelarii!Nici nu i-am mai dorit înapoi după aceea! Dar apoi ai venit,înlăcrimat și cu ochii înroșiți la mine,mi-ai arătat că nu-ți e rușine de iubirea față de mine!Te iubisem ca o nebună în acele momente,și te-aș fii sărutat la infinit! Dar,după aceea ți-a fost greu să alegi între grupul lui Luciferus și mine! Asta mă doare!(strigase plângând).Nu știu ce să cred despre tine! IUBIRE,TE URĂSC!
Nu mai rezistam,tot corpul mă durea,leșinasem.Mă trezisem în cameră după două ore,era întuneric,nimeni nu era acolo,mă pusem în cap și adormisem......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu