Teashades & The Axe Cap.3

Încă eram în acea noapte lângă Nicoleea și îmi venise ideea să-i pun câteva întrebări.Nu că aș fii fost obsedat,dar Laria mă băgase într-o stare de gândire profundă,din care nu puteam ieșii.

 -Oare de ce alege să mă numească Seric? o întrebasem pe ea,în timp ce lustruia niște pahare.
 -HOO.....sinceră să fiu nu știu,însă am auzit că multe fete dau numele foștilor iubiți băieților pe care-i plac,deoarece încă nu pot percepe ideea că s-au despărțit. spuse,privind în gol.
-Băieților pe care-i plac? spusem foarte rușinat.
 -Da,dar nu-ți face griji,ea nu a mai avut niciun iubit,așa că probabil motivul o fii altul! .,,Deci nu mă place!,oare mă simt ușurat sau întristat?”,gândisem,în timp ce mă uitasem pe telefon.
 -Nu-mi place ca lumea să se uite pe telefonul meu! rostisem,încercând să mă prefac iritat.
-Las-o,așa face ea,nu înțelege conceptul de intimitate.Te sfătuiesc să nu te atingi de ea,sau să te apropii!
 -De ce?
 -E favorita patroanei!
 -Cine e patroana?
 -Eu. îmi aruncă o privire vicleană,care o făcea să pară vreun demon lacom venit să-mi ia sufletul.
 -Du-te la culcare,mâine trebuie să mergi la liceu.!
 -Parcă ai fii mama mea! oftasem.
-Sunt mai mult decât atât,sunt patroana ta....
 Odată ajuns în camera de sus observasem cât de mare era! Avea aria egală cu cea a barului!Aproape de geam era un pat,unde Laria dormea,parcă ar fii fost o zână dintr-un dintr-un minunat tablou renascentist.Nu îndrăzneam să mă apropii de ea,așa că-mi dădusem jos costumul roșu pentru ocazii speciale(care nu semăna cu un costum obișnuit,era mult mai exotic) și alesesem un pat mai depărtat. Nu puteam pune geană pe geană,mă gândeam doar la ea.Majoritatea îndrăgostiților se gândesc fără să poată dormii la iubitele aflate la mare depărtare,dar ea,ea era așa de aproape de mine......Nu știam dacă ceea ce simt e dragoste,sau pasiunea misterului,dorința înflăcărată de a cunoaște această fire angelică.În cele din urmă adormisem,eram calm,iar somnul fu așa de plăcut....

 Dimineața eram în continuare adormit,un somn așa de dulce.Până când auzisem o șoaptă la ureche :

 -Life won”t wait for you my friend.No,life won”t wait for you my friend! Apoi se auzi sunetul unei chitare acustice,și cântecul întreg.Cea mai bună trezire posibilă! De n ori mai bună decât cea din ziua precedentă.
 -Hei,ieri te-am scăpat de liceu,dar azi trebuie să mergi! Mă ridicasem,era Laria în celălalt capăt al patului,cu o chitară acustică albastră în mână.Nu știam ce să spun (abia mă trezisem,nu îmi venise nici o idee inteligentă) așa că mă mulțumisem să spun:
 -Mulțumesc pentru cea mai plăcută trezire a mea din ultimii 15 ani.
 -Dacă rămâi aici vei avea parte de așa ceva zilnic! -Atunci nu mai plec de aici decât mort! -Mă bucur să aud asta! După 30 de secunde de liniște:
-Cum adică m-ai salvat de liceu? -Simplu,a fost ușor,dar a durat ceva să sparg cauciucurile tuturor roților!Ploaia însă a fost din noroc! ÎN MINTEA MEA : ,,Oare s-o reclam la poliție?Nu pot face asta,m-au ajutat și găzduit,și pe deasupra simt că sunt o familie minunată!”.
-Dar de ce ai spart cauciucurile?
 -Nicoleea era foarte obosită,nu ar fii rezistat valului enorm de clienți care ar fii venit în ziua aceea.Desigur nu anticipasem venirea ta! rostise,acordându-și chitara.
 -Și nici tu nu i-ai fii putut servi pe toți.....
 -Așa e.Dar astăzi va fii mai greu,vor venii mulți.
 -Atunci să ne pregătim. În timp ce ea era la baie eu îmi luasem hainele negre de metalist din piele ecologică și coborâsem jos.Nicoleea era tot la tejghea,mă întâmpină:
 -Bună dimineața,în sfârși te-ai trezit.Am aflat că vei fii în aceiași clasă cu Laria, ținând cont de faptul că aveți aceiași vârstă.Și,pentru că liceu e aproape,și afară e însorit,veți merge amândoi la școală.Să ai grijă de ea:
 -A găurit cauciucurile a câteva sute de mașini,nu cred că are nevoie de protecție!
-Toate fetele par așa la vârsta ei!Stai puțin,ea a distrus cauciucurile mașinilor?
 -Nu știai? ÎN MINTEA MEA: ,,De ce am impresia că am zis ceva greșit?”
-Nu!Laria,hai jos! Laria coborî,cu aceiași ochelari teashades,cu un sacou albastru feminin,niște pantaloni tot albaștrii,o cămașă albă și balerini (evident,albaștrii).:
-Ce e Nicoleea?
-Tu ai sabotat mașinile?
 -Da....
-Vorbim despre asta după școală,acum plecați!
 După ce ieșisem din bar nu mai vorbise cu mine mult timp,aveam senzația ciudată că mă urăște și că m-ar ciopârți așa cum a făcut cu (rectificare) cauciucurile mașinilor. Odată ajunși în liceu,intrasem în sălile de clasă,făcusem cunoștință cu profesorii(o zi care nici nu merită descrisă) etc.După ore,însă,luasem un autobuz până acasă(care era la 60 km de liceu).Pe tot parcursul drumul îmi venise să mă împușc,mă durea enorm faptul că o supărasem pe Laria.Privind pe geamul autobuzului îmi imaginam cum merge pe stradă,era chinuitor.Mă gândisem chiar : ,,Cine știe cât de tare o ceartă acum Nicoleea!”. Ajuns în stația de autobuz,vizavi de o benzinărie,observasem ceva.....indescriptibil.Dintr-un taxi ieșise Laria,cu chitara și un laptop. Rămasem împietrit,aproape că leșinasem,simțeam cum îmi crește tensiunea arterială. Ieșind din taxi,merse spre mine,până ajunse să fie doar cam 30 de centimetri între noi.
 -Laria,ce faci aici?Ne e bine să mă urmărești!
-Prefer să vin aici decât să mă cert cu Nicoleea,e mai simplu să eviți un conflict.
-Dar Nicoleea va fii mai nervoasă dacă află că ai venit aici.
-Am sunat-o,m-a lăsat,se pare că și ea refuză un conflict,și că,în sinea ei nu e supărată.Acum,hai să plecăm! -Unde?Dacă te duc acasă la mine rudele și prietenii mei mă vor ucide!
 -Atunci ce ideea ai?
 -Îi voi suna pe ai mei și le spun c-am ajuns,dar că stau la un prieten.Vom sta la hotelul ăla! spusei,privind hotelul aflat la 1 km de benzinărie.
-Ok.

 Convorbire între mine și tata: 
-Salut tată...

-Unde ești,ce faci?
-Nu te îngrijora,am ajuns.
-Chiar?
-Da.
-Bine,să ajungi repede la cină.
-Tată?
-Da?
 -Pot sta azi la ALV?
-Chiar acum?
 -Da,nu l-am mai văzut de ceva vreme și....
 -Ok,du-te.

 Eu și Laria:

 -Problemă rezolvată,haide.

 Ajunși la hotel ne-am cazat la apartamentul 29. Încă miroseam a cireșe (Mersi tată!!!) și hotărâsem să mai fac un duș.După el,mă așezasem în pat și începusem să citesc de pe laptop.Tot miroseam a cireșe.Căutam pe net : Cum scapi de mirosul de cireșe? .Răspunsuri : 0.Oricum,cred că aș fii putut folosii suc de roșii sau lapte.În cameră era un singur pat(Cum e posibil așa ceva?!),dar Laria era plecată.După ce se întoarse în cameră se așeză în pat și începuse să scrie de asemenea pe laptop : Cum te răzbuni pe cineva? .În momentul ăla mi s-a făcut pielea de găină,camera era plină cu obiecte cu care mă putea ucide!Așa că începusem să dialogăm:

 -M-ai urmărit doar ca să te răzbuni pe mine?
-Am făcut-o deja,uite ce speriat ești! răse.
 -Ai scris asta pe net doar ca să mă sperii?
 -A meritat efortul.
-Malefică... După 10 minute de liniște:
 -Nu sunt supărată pe tine,doar că nu ar fii trebuit să spui Nicoleei despre asta,ar fii trebui să rămână între noi...
-Parcă tu nu percepeai conceptul de intimitate!
Ba da,dar numai între prieteni.
-Prieteni? Spusei amintindu-mi de versul pe care mi-l cântase azi dimineață : ,,Life won”t wait for you my friend!
-Da,suntem prieteni,nu ți-ai dat seama?
-Acum,da!
Râse ușo.
-Știi cu ce am găurit cauciucurile?
-Uimește-mă!
 -Vei fii uimit! rostise,scoțând dintr-o mică valiză o lampă de sudură.
-Rapid și precis,bună alegere!
-E obiectul meu norocos,cu toții purtăm unul,nu-i așa?
-Da,spusei scoțând din buzunar talismanul mau norocos,o secure portabilă din metal,ornamentată cu două tăișuri.
 -Wow,poți ucide pe cineva cu asta!
 -Să știi că am încercat!
-Dar n-ai reușit.
-Exact,am eșuat mizerabil,lama nu era ascuțită.
-Și,eu,prima oară când am încercat să găuresc cauciucurile am realizat că nu mai aveam gaz în rezervor!
-Dar cum ai reușit să spargi toate roțile?
-Aveam grijă ca posesorii să se streseze,să se grăbească și să nu mă observe.
-Aproape că-mi pare rău de ei...

 Am continuat să vorbim,până a apus soarele.În cele din urmă am întrebat-o :

 -Cât e ora?
-E 20:04.
 -Ar trebui să dormim?
-Nu mi-e somn.
-De asemenea.
-Vino pe balcon,poate vedem ceva despre care să ne gândim.
 -Eu mă gândesc deja la ceva.
-Uimește-mă.
-Așteaptă.Scoase o bentiță mă legă la ochi și spuse : Nu pleca până nu vin.

 Trecu 252 de secunde(le număram),în tot acest timp nu aveam idee ce voia să facă.Mă gândeam că poate vrea să-mi facă o farsă,să mă lase acolo și să fugă,ideea asta nu-mi prea plăcea.

 -Dă-ți jos bentița,spuse ea. Atunci văzusem,în fața mea erau Nicoleea și Laria,ținând în mână un tort de ciocolată!,,La naiba,sunt vegetarian,nu pot mânca tort,dar nu le pot nici refuza!”.
 -Și eu sunt vegetariană,zise Laria. Tortul e vegetal.Ea zâmbise așa cum nu mai văzusem pe nimeni să zâmbească,așa de frumos și luminos.
-Eu sunt vegetariană,zise Nicoleea.
 -Vă mulțumesc!Bănuiesc că e petrecerea de angajare.
-Așa e.Amândouă am avut un rol în asta.În ciuda faptului că ne certasem azi dimineață,eu și Nicoleea am ajuns la un consens.În timpul în care am fost pleată afară,am sunat-o și am zis să lăsăm supărarea de-o parte,de dragul tău.I-am zis să facă un tort,iar eu de asemenea aveam rolul de a avea grijă să nu adormi și de a te cunoaște mai bine.Aici suntem o mare familie!

  ,,Eu,un vegetarian rocker să ajung să lucrez într-un bar alături de alte două vegetariene,dintre care una rockeriță,din pură întâmplare.Care erau șansele?

-Acum hai să mâncăm! Nu pot spune decât că tortul a fost extraordinar,Nicoleea e o patisieră grozavă,dacă n-ar avea deja un bar sigur ara avea o patiserie. Nicoleea mai închiriase o cameră,unde să doarmă cu unul din noi.Însă Laria insistase să doarmă în camera mea. Dimineața,ne întoarsem la liceu cu mașina Nicoleei. Dar cum au decurs lucrurile mai departe? Veți afla data viitoare!